| Referate romana | Bac 2008 limba romana| Recomanda unui prieten

“Hanul , ca motiv literar , nu este o descoperire a lui Sadoveanu.Prin recurenta insa, prin semnificatii si prin functii , hanul devine o tema literara doar odata cu Sadoveanu.”
Hanul este topos central in lumeasadoveniana , fiind locul unde se afla si se depoziteaza “toate povestile care se aud din om in om” Fiecare dintre povestitorii de la han , spun povesti din tineretea lor, povesti care au avut loc la han.Acestea ii dau un caracter mitic, evidentiindu-i vechimea si continuitatea.Timpul se transforma in spatiu , iar spatiul hanului , fiind mitic cum e si timpul se caracterizeaza prin repetare.Are deasemenea o dubla natura, reala si mitica ;ziua portile se deschid spre drumuri si existente umane, iar noaptea se inchid, definind un spatiu intors asupra lui insusi, ca un taram al imaginatiei.
Spre desebire de alte hanuri, hanul sadovenian se constituie treptat intr-un spatiu cu totul aparte care inchide in sine o lume , un univers si o istorie, cu toate credintele traditiile , superstitiile si eresurile lor, cu toate framantarile si valurile care au bantuit o tara intreaga.
Hanul este un teritoriu privilegiat al egalitatii intre oaspeti, un univers al istorisirilor frumoase fiind o ambianta propice comuniunii spirituale intre oameni.Toti oaspetii hanului sunt prieteni, povestindu-si viata si inpartasindu-si secretele intr-un cadru intim. Toate personajele au o deosebita placere a rostirii istorisirilor , constituindu-se un “adevarat cod al rostirii si ascultarii”, povestirea fiind structurata pentru a evidentia sensurile superioare ale raporturilor umane.
Cel care deschide seria povestirilor este comisul Ionita, creeand astfel emulatia , pentru ca mai apoi , si ceilalti sa se straduiasca sa relateze povestiri mai interesante si mai grozave.Actul rememorarii sonore e insotit de “fericirea materiala”(George Calinescu) a ospatului cu vin si carne fripta.Astfel ca sarbatoarea sufeleteasca este si o celebrare a rodului cu nuante dionisiace:vinul ca materie si metafora dezleaga amintirile si pofta confesiunii.Ceremonialul e ritualic, bazat pe repetarea “inclinarii traditionale cu ulcica de vin”.”Esentiala este starea de fericire materiala infaptuita de oaspeti .Ei traiesc la modul Canaanului, ospatand numai cu carne fripta si band vin , insa dupa o randuiala care cere initiere.(George Calinescu).Astfel hanul devine un spatiu al ceremonialului mesei in comun.
Mai toate istorisirile spuse la han sunt apreciate de catre ascultatori din doua puncte de vedere:al intamplarii povestite , in sine, si a modului cum este istorisita intamplarea.Comisul Ionita promite sa spuna ceva” cu mult mai minunat si mai infricosat”.De fapt , preocuparea pentru felul “spunerii” precede istorisirea si dispare ca intentie constienta in momentul in care povestea incepe.Frumusetea istorisirilor se datoreaza exclusiv harului innascut al povestitorilor.Trezirea interesului ascultatorilor se face involuntar .O afirmatie intamplatoare in sirul altora starneste curiozitatea ascultatorilor.
Un alt de aspect specific hanului sunt caracterele acestuia :deschis , fiind la rascruce de drumuri, imtamplari , destine; inchis:”nu era han era cetate... porti ferecate, ziduri groase..”
Sadoveanu nu scrie despre o lume , el creeaza o lume ...transfera mancarea bautura , petrecerea intru poveste- cu ceremonialul lor cu tot- asupra unei lumi compuse in fapt din oameni simpli , saraci, lucratori cu bratele.”(Nicolae Manolescu)
O prima figura centrala , in toate povestirile pe tema hanului este cea a stapanului locului, hangita , in cazul lui Sadoveanu.Ea este adevaratul spirit viu al hanului.