| Referate geografie | Bac 2008 geografie| Recomanda unui prieten

Situat la 48° 52' latitudine Nordică şi 2° 20' latitudine Sudică, Paris este capitala Franţei şi una dintre cele mai mari metropole europene. Oraşul a fost înfiinţat cu peste 2.000 de ani în urmă pe o insulă de pe fluviul Sena, la cca. 375 km. în amonte de gurile fluviului de la Marea Mânecii. Oraşul modern s-a extins de pe insulă (Ile de la Cité) departe, dincolo de ambele maluri ale Senei. Parisul în sine acoperă o suprafaţă de 105 km.2 ; împreună cu suburbiile sale se extinde pe o suprafaţă de 1432 km.2 ; ocupă o poziţie centrală în bogata regiune agricolă cunoscută ca Bazinul Parisului şi constituie unul dintre cele opt departamente ale regiunii administrative Île-de-France. Este de departe centrul cel mai important de comerţ şi cultură.



I. GEOGRAFIA FIZICĂ ŞI POPULAŢIA

 Caracterul oraşului – De secole, Parisul este unul dintre cele mai
importante şi atrăgătoare oraşe ale lumii. El este apreciat pentru posibilităţile pe care le oferă pentru afaceri şi comerţ, pentru studiu, pentru cultură şi pentru distracţii: gastronomia sa, magazinele sale de modă, pictura, literatura şi comunitatea sa intelectuală în special se bucură de o reputaţie de invidiat, Renumele său de „Oraşul Luminilor”, căştigat în timpul Iluminismului, rămâne potrivit, căci Parisul şi-a păstrat importanţa ca centru de educaţie şi progres intelectual. Amplasamentul Parisului la răscruce de rute fluviale şi terestre, semnificative pentru Europa şi în mod special pentru Franţa, a avut o permanentă influenţă asupra dezvoltării sale. Sub administraţia romană în sec. I e.n. aplasamentul iniţial de pe Île de le Cité a devenit capitala tribului şi teritoriului pariziilor. Regele franc Clovis a cucerit Parisul de la gali până în 494 e.n. şi ulterior şi-a stabilit capitala aici. Sub Hugo Capet (care a domnit între 987-996) şi dinastia capeţiană, importanţa Parisului a crescut şi el a devenit trunchiul politic şi cultural din care s-a format Franţa modernă. Franţa este de mult o ţară puternic centralizată şi Parisul a ajuns să fie identificat cu un stat central şi puternic, care atrage o mare parte a talentelor şi vitalităţii provinciilor. Cele trei părţi principale ale Parisului istoric sunt definite de Sena. La centrul său se află Île de la Cité, care este sediul autorităţii religioase şi temporale (cuvântul cité denotă nucleul vechii cetăţi). Malul stâng al Senei (Rive Gauche) a fost în mod tradiţional sediul vieţii intelectuale; iar malul său drept (Rive Droite) conţine inima vieţii economice a oraşului, dar în ultimile decenii deosebirile s-au estompat. Fuzionarea acestor funcţii în centrul Franţei şi mai târziu, în centrul unui imperiu, a avut ca rezultat un mediu extraordinar de vital. În acest mediu, totuşi, climatul emoţional şi intelectual creat de puterile în competiţie a reprezentat adesea scena unor mari violenţe atât în domeniul social cât şi politic (anii 1358, 1382, 1588, 1648, 1789, 1830, 1848 şi 1870 fiind notabili pentru asemenea evenimente). În secolele sale de dezvoltare, Parisul şi-a păstrat în cea mai mare parte forma circulară a cetăţii timpurii. Graniţele sale
s-au extins în afară pentru a înghiţi oraşele înconjurătoare (burguri), de obicei construite în jurul mănăstirilor sau bisericilor şi fiind adesea locul unor pieţe. De la jumătatea sec. al XIV-lea până la jumătatea sec. al XVI-lea, oraşul s-a dezvoltat în principal către est iar începând cu sec. al XVI-lea s-a dezvoltat către vest. El cuprinde 20 de arondismente (districte municipale), fiecare cu propriul său primar, propria sa primărie şi cu trăsăturile sale specifice. Numerotarea începe din inima Parisului şi continuă în spirală ca o cochilie de melc, terminându-se în estul îndepărtat.


 Peisajul – Amplasamentul oraşului – Parisul şi fluviul său – Oraşul
Paris propriu-zis este mic; nici unul dintre colţuri nu este mai departe de 9,6 km. De Catedrala Notre-Dame; ocupă o depresiune făcută de Sena şi înălţimile înconjurătoare. Fluviul curge pe o lungime de 12,8 km. Prin centrul oraşului şi prin 10 dintre cele 20 de arondismente. La nivelul paei, cca. 9,14 m sub nivelul străzilor, fluviul este mărginit – cel puţin pe acele porţiuni netransformate în autostrăzi – de cheiuri pavate acoperite de copaci şi boscheţi. De la nivelul străzii, un alt şir de copaci se indreaptă către apă. Între cele două niveluri, zidurile de apărare, făcute de obicei din blocuri masive de piatră, sunt decorate cu mari inele de fier iar unele dintre sunt străpunse de deschideri lăsate de stăvilare pentru vechile palate, sau orificii de inspecţie pentru metrou, sisteme de canalizare şi treceri subterane. Oraşul este înconjurat de păduri de stejar şi fag; ele sunt denumite „plămânii Parisului” căci ajută la purificarea aerului din regiunea puternic industrializată. Poziţia Parisului în centrul regiunii Île-de-France, mărginit de fluviile Sena, Oise şi Marna, a devenit de mult aşezare dominantă.

 Clima – Prin poziţia sa în partea vestică a Europei şi într-o câmpie
relativ apropiată de mare, Parisul beneficiază de influenţele binefăcătoare ale Curentului Golfului şi are o climă moderat temperată. Vremea poate fi totuşi foarte schimbătoare, în special iarna şi primăvara, când vântul poate fi ascuţit şi rece. Temperatura medie anuală este de 12°C; media în iulie este de cca. 19°C iar în ianuarie este de cca. 3°C.

 Populaţia – În 1850 Paris avea numai 600.000 de locuitori. Dar de
atunci populaţia a crescut rapid, pe măsură ce expansiunea industrială a atras fluxuri constante de oameni din provincii. Până în 1870 populaţia depăşise 1.000.000 locuitori ira până în 1931 conurbaţia conţinea circa 5.000.000 oameni, mai mult de jumătate din ei locuind în oraşul Paris, oraşul administrativ aflat între vechile porţi. De la al doilea război mondial, această creştere a continuat iar Parisul Mare avea aproape 9.000.000 locuitori până la sfârşitul anilor '80. Multe familii s-au mutat în locuinţe mai noi şi mai spaţioase în suburbii, lăsând oraşul Paris cu o populaţie pe cale de îmbătrinire şi care este curios de solitară: aproape jumătate dintre gospodării constau dintr-o singură persoană. Parizienii născuţi la Paris sunt depăşiţi ca număr de imigranţi care îşi păstrează legăturile provinciale; de aceea multe magazine, restaurante şi cartiere au un parfum regional. De exemplu, se spune că există mai mulţi aveyronezi la Paris decât în departamentul Aveyron din centrul Franţei. Majoritatea populaţiei este teoretic romano-catolică, deşi numai un mic procent participă în mod regulat la slujbe. Elementul străin este în creştere şi reprezintă acum aproape o cincime din populaţia totală. Majoritatea sunt arabi musulmani din Algeria, Maroc şi Tunisia. În general, nord-africanii sunt prost găzduiţi în cartierele mai sărace şi sunt angajaţi pentru activităţi de întreţinere.