| Referate chimie | Bac 2008 chimie| Recomanda unui prieten

În secolul XX întreaga industrie şi civilizaţie s-au bazat pe energia furnizată de petrol. Rezervele de ţiţei au dus însă şi la conflicte internaţionale, iar utilizarea lui a cauzat poluare şi daune mediului înconjurător.

Petrolul se compune în principal din hidrocarburanţi – molecule formate din doua elemente chimice, hidrogen şi carbon – alături de alte substanţe. Petrolul poate lua forme diferite, printre care ţiţeiul lichid, gazele naturale sau o substanţă vâscoasă, groasă, numită asfalt sau bitum. Petrolul este o substanţă organică. El s-a format din materie care odinioară era vie, respectiv din plante şi animale. Ca urmare, ţiţeiul şi gazele naturale, ca şi cărbunii, sunt consideraţi combustibili fosili.
Petrolul este un amestec complex de numeroase hidrocarburi, cu molecule conţinând intre un atom C si aproximativ 100 sau poate mai multi. Se cunoaste exact compozitia si structura moleculară a hidrocarburilor din petrol până la C10 si aproximativ a hidrocarburilor mai grele.
În petrol se găsesc hidrocarburi din urmatoarele trei clase: alcani, cicloalcani (naftene), şi hidrocarburi aromatice. Nu se gasesc alchene şi acetilene (primele sunt însă componente importante ale petrolului "cracat"). Nu exustă nici un petrol care sa nu contină toate trei clasele de hidrocarburi, dar proporţia în care apare fiecare din aceste clase poate diferi mult de la un petrol la altul si în diversele fracţiuni ale aceluiaşi petrol.
Diferite fracţiuni din petrol sau amestecuri de hidrocarburi, prelucrate prin metode fizice si chimice în rafinăriile de petrol (benzine, petrol lampant, motorine), servesc drept combustibili pentru alimentarea mai tuturor mijloacelor de transport (automobile, avioane, locomotive şi tractoare). Tot din petrol se fabrica uleiurile de uns (lubrefianţii) necesare acestor motoare şi altor maşini, precum si asfaltul care constituie stratul exterior al soselelor.
În sfarşit, prin prelucrarea termica (piroliza) si catalitică, a diferitelor fractiuni din petrol se obtin materiile prime de baza ale industriei chiimice. Printre acestea cele mai
importante sunt etena, propena, butenele şi butadiena (materii prime pentru fabricarea cauciucului sintetic), benzenul toluenul (metil-benzenul), xilenii (dimetil-benzenii), si alte hidrocarburi, din care se obţin produşii extrem de numeroşi ai industriei chimice organice (mase plastice, fibre sintetice, medicamente, coloranţi, antidăunători pentru agricultură, solvenţi etc.)

Ţiţeiul şi gazele naturale. Procesul de formare a petrolului a avut loc în urmă cu milioane de ani. Cea mai mare parte a ţiţeiului din centrul şi nordul Mării Nordului s-a format din alge (plante unicelulare) şi bacterii îngropate în mâl şi nămol, pe fundul mării, în perioada jurasică (acum 144213 milioane de ani). Materia îngropată a putrezit şi a fost transformată treptat în ţiţei de către căldură şi presiune, care a comprimat în acelaşi timp şi mâlul şi nămolul, tarnsformându-le în straturi de rocă.
Picăturile de ţiţei s-au infiltrat în sus prin rocile permeabile – roci conţinând pori sau crăpături prin care pot pătrunde lichidele sau gazele. Ţiţeiul şi-a continuat drumul până când a întâlnit un strat impermeabil sau solid. Ţiţeiul a început apoi să se acumuleze în straturile de roci permeabile din imediata apropiere, numite de geologi “capcană”.
Gazele naturale se formează la o adâncime mai mare decât ţiţeiul. Goelogii consideră că formarea gazelor naturale în sudul Mării Nordului a început în perioada carboniferă (acum 300 286 de milioane de ani), când a început acumularea straturilor de cărbune din plantele moarte ale mlaştinilor. Stratul carbonifer s-a scufundat şi a fost îngropat de straturile de roci. În final, la aproximativ 4 km sub sol căldura Pământului a provocat degajarea gazelor din cărbune. Gazele s-au ridicat prin rocile permeabile până când au întâlnit straturile impermeabile şi s-au acumulat “capcane”.

Utilizările petrolului. Ţiţeiul este important deoarece este mai curat şi mai ieftin decât cărbunele şi mai uşor de transformat decât gazele naturale. El are nenumărate utilizări. Uneori numit “aurul negru”, el asigură aproape jumătate din energia utiliyată ]n lume. Fără acesta transporturile s-ar bloca şi maşinile şi utilajele industriale sau centralele termice nu ar putea funcţiona.
Ţiţeiul brut este utilizat pentru producerea combustibililor, printre care difeirite tipuri de petrol, motorină sau cherosen. Petrolul este utilizat si pentru producerea unor lubrifianţi uleioşi şi a vaselinelor necesare funcţionării utilajelor şi maşinilor. Petrolul este utilizat şi la producerea asfaltului necesar şoselelor şi o mare varietate de produse din industria petro-chimică. Din produse petrochimice se fabrică cosmetice, medicamente, vopsele, explozibili, fertilizatori, fibre sintetice cum ar fi nylonul, cerneluri, insecticide, coloranţi, mase plastice şi cauciucuri sintetice – utilizate la anvelope.
Principala metodă de opţinere a petrolului este distilarea; fracţiunile care se obţin sunt:
Benzina, cu punctul de fierbere de la 25º până la 150º sau 200º, după scopul la care serveşte. Se compune din hidrocarburi C5-C10.
Petrolul (petrol lampant) cu p. f. cca.170 - 270º (C10-C15).
Motorina, cu p. f. cca. 220º - 360º (C12 – C20)