Descriere referat

| Referate politica | Recomanda unui prieten | Trimite prin YM

In timpul primei lor actiuni de lupta ale razboiului din Irak, comandourile marinei americane au luat cu asalt o platforma petroliera. "Atac de noapte surpriza in Golful Persic", scria un reporter hiper emotionat de la New York Times, pe 22 martie. "Soldatii au cucerit doua terminale Irakiene prin raiduri indraznete care s-au incheiat in acesta dimineata, coplesind garzile irakine inarmate usor asigurind astfel o victorie fara varsare de singe in batalia pentru vastul imperiu petrolier irakian"
Dupa un an si jumatate, soldatii americani inca lupta sa mentina controlul asupra acestor instalatii vitale, iar luptele nu mai sint fara varsare de singe. Pe data de 24 aprilie, doi marinari americani si un paznic de coasta, au fost ucisi in timp ce un vapor pe care doreau sa-l intercepteze, probabil avind la bord teroristi sinucigasi, a explodat linga platforma de incarcare de la Khor al-Amaya. Alti americani au ajuns in bataia focului, protejind instalatii ale "imperiului petrolier" irakian.
Intr-adevar, Irakul a devenit locul de desfasurare a unui razboi dus pe doua fronturi: luptele pentru controlul oraselor irakiene, si lupta constanta pentru a proteja vasta infrastructura petroliera impotriva sabotajelor si a atacurilor. Prima actiune a fost relatata pe larg in presa americana; celei de a doua i s-a dat mai putina atentie. Si totusi soarta infrastructurii petroliere a Irakului se poate dovedi nu mai putin importanta decit aceea a oraselor sale. Un esec in cistigarea acestei baralii ar putea elimina baza economica, pe care un viitor guvern stabil irakian ar putea lua nastere. "Luind in considerare obiectivele globale," un ofiter superior a declarat lui New York Times, "nu exista un alt loc in lume de mai mare importanta strategica, unde fortele noastre armate sa fie desfasurate." Ca o recunoastere a acestui fapt, un numar important de soldati americani au fost insarcinati cu asigurarea securitatii infrastructurilor petroliere.
Inalti oficiali sustin ca aceste indatoriri vor fi preluate in viitor de fortele armate irakiene, dar zi dupa zi, acest moment glorios pare sa se piarda si mai mult la orizont. Atit timp cit fortele americane vor ramine in Irak, e sigur ca un mare numar de soldati isi vor petrece timpul pazind vulnerabilele conducte petroliere, rafinarii, instalatii de incarcare, si alte instalatii petroliere. Cu mii de kilometri de conducte, si sute de importante instalatii aflate la mare risc, aceasta sarcina se va dovedi exigenta pe termen lung, si vesnic periculoasa. Deocamdata, gherilele par capabile sa loveasca instalatiile petroliere cind si unde doresc, atacurile lor declansind deseori explozii si incendii.
Pazind conductele petroliere
S-a sustinut ca rolul nostru de protectie a petrolului este doar unul din obiectivele razboiului din Irak, unde instalatiile petroliere sint raspindite pe tot teritoriul, si economia nationala este in mare parte dependenta de incasarile din vinzarile de petrol. Dar Irakul este doar una din tarile unde trupele americane isi risca vietile zi de zi, pentru a proteja importul de petrol. In Columbia, Arabia Saudita, si Georgia, trupele SUA isi petrec zilele si noptile protejind conductele si rafinariile, sau supraveghind fortele locale insarcinate cu acesta misiune. Marinarii americani se afla acum in misiuni de patrulare de protectie a petrolului in Golful Persic, Marea Arabiei, Marea Chinei de Sud, si de-alungul altor cai maritime ale transportului de petrol catre SUA si aliatii sai. De fapt, armata americana este progresiv convertita intr-o misiune de protectie globala a petrolului.
Situatia in Georgia este un exemplu perfect al acestei tendinte. De indata ce Uniunea Sovietica s-a destramat in 1992, companiile petroliere americane si oficialii guvernului au dorit sa aiba acces la uriasele rezerve de petrol si gaze naturale ale bazinului Marii Caspice, in special in Azerbaidjan, Iran, Kazakhstan, si Turkmenistan. Unii experti estimeaza ca 200 de miliarde de barili de petrol se afla neatinse in zona caspiana, aproape de sapte ori cantitatea ramasa in SUA. Dar zona caspiana nu are iesire la mare, astfel incit singura posibilitate de a transporta petrolul catre Occident, este prin conducte care traverseaza regiunea Caucazului, zona cuprinzind Armenia, Azerbaidjan, Georgia, si provinciile rusesti sfisiate de razboi: Cecenia, Daghestan, Ingusetia, si Osetia de Nord.
Firmele americane construiesc in prezent o importanta conducta petroliera care trece prin aceste zone volatile. Intinzindu-se pe 1600 de kilometri periculosi din Baku in Azerbaidjan, prin Tbilisi in Georgia, la Ceyhan in Turcia, ea este conceputa sa transporte un milion de barili pe zi catre Vest, dar ea se va afla in permanenta amenintare de sabotaj din partea militantilor islamici si a separatistilor etnici de-alungul intregului traseu. SUA si-a asumat deja mari responsabilitati pentru protectia ei, furnizind milioane de dolari in arme si echipament armatei din Georgia si trimitind specialisti militari la Tbilisi sa antreneze si sa dea consultatii trupelor georgiene insarcinate cu apararea acestei conducte vitale. Prezenta americana e pe cale sa se extinda in 2005 sau 2006, cind conducta va incepe sa transporte petrol, iar luptele din regiune se pot intensifica.
O alta zona este Columbia, unde fortele SUA isi asuma responsabilitati din ce in ce mai mari pentru protectia vulnerabilelor conducte din acea tara. Aceste conducte vitale transporta petrol brut din cimpurile de exploatare din interior, unde se desfasoara un aprig razboi de gherila, catre coasta Marii Caraibelor de unde este expediat in vapoare spre clienti din SUA sau alte parti. Timp de multi ani, gherilele de stinga au sabotat conductele (vazind in ele expresia clara a exploatarii straine si a claselor conducatoare din capitala Bogota) cu scopul de a deposeda guvernul columbian de incasarile atit de necesare. Cautind sa sprijine guvernul si sa-i intareasca forta de a infrunta gherilele, Washingtonul cheltuieste deja sute de milioane de dolari pentru a imbunatati securitatea infrastructurilor petroliere, incepind cu conducta Cano-Limon, singura conducta care conecteaza productivele terenuri petrolifere ale firmei Occidental Petroleum din provincia Arauca, cu coasta Caraibelor. Ca parte a acestui ajutor, Fortele Speciale ale Armatei SUA din Fort Bragg(Carolina de Nord), ajuta in prezent sa antreneze, echipeze si ghideze, un nou contingent de trupe columbiene, ale caror unica misiune va fi paza conductei si lupta contra gherilelor de-alungul traseului lung de 766 km.
Petrol si instabilitate
Folosirea personalului fortelor armate pentru a ajuta la protectia instalatiilor petroliere vulnerabile aflate in tari riscante si instabile, se va extinde, daca tinem seama de trei factori: continua dependenta a Americii de petrolul importat, un transfer global in productia de petrol din tarile dezvoltate, inspre tarile in curs de dezvoltare, si militarizarea crescinda a politicii nostre externe energetice.