Descriere referat

| Referate opere | Recomanda unui prieten | Trimite prin YM

Richard (Wilhelm) Wagner (*22 mai 1813, Lipsca - †13 februarie 1883, Veneţia) compozitor, dramaturg şi teoretician al artei germane, unul din cei mai de seamă reprezentanţi ai romantismului muzical.
Richard Wagner s-a născut la Lipsca într-o familie de actori. A studiat la Dresda şi la Lipsca, luând lecţii de compoziţie cu Christian Theodor Weinling. Între 1833 şi 1839 Wagner a lucrat pentru teatrele de operă din Würzburg, Magdeburg, Königsberg şi Riga, a compus primele sale opere Die Feen ("Zânele", 1834), Das Liebesverbot ("Dragoste interzisă", 1836) şi mai multe piese orchestrale. În 1836 se căsătoreşte cu actriţa Minna Planner. Călătoreşte mult, cunoscând principalele centre muzicale europene. În timpul unei agitate călătorii pe mare spre Anglia elaborează planul pentru opera "Olandezul zburător". După o scurtă şedere în Londra, pleacă la Paris, unde este profund impresionat de muzica lui Hector Berlioz.
În continuare, geniul său muzical s-a format şi s-a relevat sub influenţa muzicii lui Carl Maria von Weber, Wolfgang Amadeus Mozart şi în special a simfonismului lui Ludwig van Beethoven. Primele sale opere de un răsunet deosebit, Rienzi (1840 - premieră la 20 octombrie 1842 la Dresda), Der fliegende Holländer ("Olandezul zburător" sau "Vasul fantomă", 1841 - prezentată în premieră la 2 ianuarie 1843 la Dresda), l-au impus în viaţa artistică. În 1843 se stabileşte în Dresda, unde devine Kapellmeister la curtea regelui din Sachsen. Următoarele sale opere Tannhäuser (1845) şi Lohengrin (1848) sunt mai greu acceptate de public, datorită elementelor inovatoare în structura dramatică şi muzicală. Cu sprijinul lui Franz Liszt, vor fi prezentate mai târziu cu succes la Weimar.
Fire orgolioasă, Wagner a avut o existenţă agitată. Sub influenţa scriitorului Heinrich Laube, a adoptat ideile republicane ale mişcării Jungen Deutschland ("Tânăra Germanie"), dar, după înfrângerea revoluţiei din 1848, este nevoit să se refugieze la Zürich în Elveţia, unde rămâne 10 ani, până în anul 1858.