Descriere referat

| Referate economie | Recomanda unui prieten | Trimite prin YM

Riscul valutar se poate defini sintetic ca probabilitatea de diminuare a profitului net bancar la o variaţie adversă a cursului valutar pe piaţă. El este semnificativ la băncile implicate în operaţiuni valutare pe cont propriu sau în numele clienţilor. Riscul valutar exprimă probabilitatea ca o variaţie a cursului valutar pe piaţă să influenţeze negativ marja dobânzii bancare. La originea acestui risc se află operaţiunile bancare în valută: pasivele şi activele externe, elemente integrate în bilanţul societăţii bancare prin conversie în moneda naţională la cursul zilei. Variaţia acestui curs poate antrena pierderi sau câştiguri independente de eforturile băncii. Expunerea la riscul valutar se poate descompune în trei componente: expunerea generată de activităţile internaţionale prin consolidare bilanţieră, expunerea tranzacţională şi expunerea economică. Expunerea de translaţie apare la băncile cu activitate internaţională. Societăţile afiliate trebuie să-şi aprecieze rezultatele financiare în moneda ţării de referinţă. Acest risc se poate acoperi prin hedging. Expunerea tranzacţională rezultă din fluctuaţiile cursului valutar pentru operaţiunile în valută, devine semnificativă pe termen scurt şi poate fi minimizată prin hedging. Expunerea economică reflectă influenţa variaţiilor cursurilor valutare asupra valorii băncii. Este relevantă dacă se exprimă în moneda ţării de referinţă. Valoarea de piaţă a băncii este dată de valoarea actuală a tuturor veniturilor realizate în valutele de operare. Actualizarea se face prin costul mediu ponderat al capitalului. Indicatorii riscului valutar Cei doi indicatori de bază pentru aprecierea riscului valutar sunt: poziţia valutară individuală şi poziţia valutară globală. Poziţia valutară individuală se calculează pentru fiecare valută de gestionat; pentru bancă activele şi pasivele într-o valută dată se gestionează ca o minibancă, separat de celelalte active şi pasive. Riscul valutar este inerent operaţiunilor valutare, la fel ca şi riscul de variaţie a ratei dobânzii. Cumpararea de valută de către bancă în numele unui client de-al său poate da naştere la risc valutar. Plasarea acestei sume prin acordarea unui credit în valută generează risc de variaţie a ratei dobânzii. Poziţia valutară globală prezintă avantajul unei imagini globale asupra expunerii valutare a băncii şi dezavantajul anulării situaţiei pe valute, care trebuie gestionată de fapt. Instrumente si tehnici utilizate pentru controlul riscului bancar Ca şi în cazul celorlalte forme ale riscului de piaţă, şi riscul valutar poate fi gestionat în două maniere diferite: prin imunizarea băncii sau prin acoperirea riscului valutar. a.Imunizarea băncii presupune ajustarea periodică a poziţiilor valutare ale băncii pentru a suprima poziţiile lungi sau scurte. Este o modalitate scumpă, impunând costuri de gestiune ridicate şi prezentând şi un cost de oportunitate: nu permite specularea unei poziţii valutare în funcţie de trendul cursului valutar. b.Acoperirea riscului valutar se aplică pe scară largă, presupune asumarea unor riscuri rezonabile, anticipate şi se realizează prin ntermediul instrumentelor derivate. Tehnici de protecţie (hedging) internă Primul pas în reducerea riscului valutar îl reprezintă utilizarea tehnicilor de protecţie internă. Acestea sunt eficiente când expunerile valutare au fost identificate şi includ: corelarea expunerilor, protecţia surogat, deciziile strategice de reducere a expunerii. Corelarea expunerilor. Dacă o companie are cheltuieli într-o monedă şi veniturile în aceeaşi monedă, ele pot fi corelate şi, în măsura în care ambele expuneri sunt certe, riscul va fi eliminat. Se poate lua exemplul unei companii cu încasări în USD la cursul spot. Considerând că dolarii nu îi sunt necesari, îi converteşte în GBP pentru corelarea altor fluxuri de numerar. Trei luni mai târziu, compania constată că are nevoie de USD şi îi cumpără de pe piaţa valutară, vânzând GBP. Această tranzacţie a determinat două expuneri egale şi inverse, însă necorelate.