Descriere referat

| Referate engleza | Recomanda unui prieten | Trimite prin YM

Profitul este excedentul încasărilor realizate peste costurile de producţie şi distribuire a bunurilor obţinute. Lipsa profitului face dificilă sau chiar imposibilă existenţa în continuare a activităţii care se încheie.
Unităţile economice îl urmăresc sistematic, constituind motivaţia obiectivă a proprietarilor capitalului. Maximizarea profitului la nivelul unităţilor economice constituie criteriul cel mai important al eficienţei lor.
Din punct de vedere al firmei, diferenţa dintre încasările totale şi costurile totale reprezintă profirul brut. După ce firma plăteşte imozitul şi alte taxe pe profit, partea are rămâne numeşte profitul net.
O altă denumire pentru pofitul net este profitul admis. Acesta exprimă instituţionalizarea unei mărimi a profitului care se stabileşte atât în funcţie de factori economici cât şi în funcţie de politica statului de a asigura sau nu un alt nivel al profitului pe ramuri şi subramuri, pe categorii de marime a formelor, etc.
Profitul este format din profirul obişnuit sau odinar, iar uneori şi din profitul suplimentar sau profit de monopol.
Profitul obişnuit, narmal sau ordinar este cel considerat suficient de către orice agent economic pentru a-şi continua activitatea.
Monopolul este o situaţie proprie a unor firme sau agenţi economici care dispun de anumite condiţii naturale şi economice de care se folosesc pentru a obţine un profit cât mai mare de monopol.
Profitul este un concept de natură complexă. Acesta reiese din însuşi faptul că marimea sa poate fi suma a două mari componente.
Profitul legitim este suma ce revine celui ce deţine firma sau întreprinderea pentru serviciul adus în activitatea economică pe această cale.
Profitul nelegitim este suma însuşită de posesorul capitallui fără să fi avut vreo contribuţie la activitatea economică.
Rata profitului este foarte importantă pentru orientarea structuii producţiei pe produse, ramuri, subramuri, fiind cautate cele care oferă o rată cât mai înaltă. În cautarea acestei rate, unii agenţi economici îşi restrâng sau chiar abandonează anumite activităţi (cu profit mai mic), ceea ce imprimă tuturor activităţilor o dezvoltare inegală în timp.
Eficienţa economică pe care o relevă profitul este atât rezultatul condiţiilor de formare a ofertei --concretizate în costurile de producţie şi în calitate cât şi al raportului cererii faţă de ofertă pe piaţă—concretizate în nivelul şi evoluţia preţurilor de vânzare şi veniturile consumatorilor. Economia de piaţă pune problema eficienţei economice la nivelul fiecărei firme, deoarece ineficienţa activităţii o elimină, punând-o în situaţia de faliment.
Falimentul unei firme apare atunci când aceasta nu mai are nici o posibilitate reală de continuare a activităţii. Aceasta înseamnă că încasările din piaţa bunurilor economice nu-i mai permit cumpărarea de noi factori de producţie. Falimentul decurge din însuşi mecanismul pieţei şi se sancţioneazâ juridic conform legislaţiei existente.
În concluzie profitul reprezintă sursa principală din finanţarea directă sau indirectă a oricărei activităţi inclusiv a celor social-culturale. Profitul este scopul la care orice firmă şi întreprindere tinde.