| Referate fizica | Bac 2008 fizica| Recomanda unui prieten

CLASIFICAREA TRANSFORMATOARELOR

După funcţia pe care o au în cadrul sistemului electric, se disting următoarele categorii de transformatoare:
• Transformatoare de putere;
• Transformatoare auxiliare;
• Transformatoare de separare;
• Autotransformatoare.
CONEXIUNILE TRANSFORMATOARELOR

Conexiunea unui transformator reprezintă schema de conexiuni a înfăşurărilor
sale şi precizarea unghiului de defazaj al fazorului tensiunii secundare de linie faţă de fazorul tensiunii primare corespunzătoare. Pentru transformatoarele trifazate de putere se folosesc trei conexiuni de bază: în stea, în triunghi . i în zig-zag.
Conexiunile în stea, triunghi şi în zig-zag se reprezintă convenţional prin literele
Y, D şi Z, pentru înfăşurările de înalta tensiune şi prin literele y, d şi z pentru
înfăşurările de joasa tensiune. Când una din înfăşurări are nulul accesibil şi legat direct la pământ la simbolul respectiv se adaugă cifra 0, de exemplu Y0, sau y0.
Alegerea grupei de conexiuni a transformatorului se face în funcţie de condiţiile
de funcţionare ale transformatorului. Astfel pentru transformatoarele din staţiile
centralelor electrice înfăşurările pe partea centralei se adoptă în triunghi iar pe partea reţelei în stea. Pentru transformatoarele din staţiile de conexiuni se adopta conexiunea stea-stea.

SCHEMELE ECHIVALENTE ALE TRANSFORMATOARELOR

In cadrul studiilor de sistem, un transformator electric poate fi considerat ca şi o
cutie neagră, cu o intrare şi o ieşire. Terminalele de la intrare sunt legate la reţea şi au un anumit nivel de tensiune, iar ieşirea este legata la sarcina electrica cu un alt nivel de tensiune.
Parametrii electrici din schema electrică echivalent . a transformatorului se
numesc constantele transformatorului. Acestea caracterizează regimul de funcţionare al transformatorului. Constantele transformatorului se determină practic din încercările transformatorului, sau prin măsurători pe transformatoarele existente. In funcţie de reţeaua de secvenţă ce se construieşte, se disting schemele electrice echivalente de secvenţa ale transformatoarelor şi corespunzător constantele de secvenţă. Acestea sunt constantele de secvenţă directă/pozitivă, inversă/negativă şi homopolară/zero.
Schemele electrice echivalente de secvenţă directă şi inversă sunt identice, iar constantele transformatorului de secvenţă directă şi inversă sunt egale. Schema electrica echivalenta de secvenţă. homopolară depinde de tipul constructiv al transformatorului, de schema de conexiuni a înfăşurărilor şi de puterea transformatorului. Un transformator trifazat, în regim de încărcare simetrică şi echilibrată poate fi reprezentat printr-o schemă electrică echivalentă monofazată raportată la tensiunea nominală a înfăşurării primare sau secundare. Această reprezentare, pentru schema de secvenţă directă şi inversă poate fi in T, PI ori Г , după cum este reprezentată în figurile 1.11, -a şi b si 1.12.
Rezistenta RT si reactanţa XT definesc parametrii longitudinali ai transformatorului, iar conductanţa GT şi susceptanţa inductiva BT formează. parametrii transversali ai transformatorului.

PARAMETRII/CONSTANTELE TRANSFORMATOARELOR CU DOUĂ
ÎNFĂŞURĂRI

Parametrii de secvenţă directă şi inversă

Transformatorul fiind un element static (fără elemente în mişcare),
Parametrii / constantele lui de secvenţă direct . sunt egali cu parametrii de secvenţă inversă.
Schema şi constantele unui transformator sunt complet determinate dacă se cunosc
următoarele mărimi:
SN - puterea aparenta nominala, în VA, KVA sau MVA;
UN - tensiunile nominale primare, respectiv secundare, în V sau KV;
∆Pscn - pierderile nominale de putere în cupru (sau pierderile în scurtcircuit),
corespunz . tor regimului de scurtcircuit, în W sau KW;
∆PFe - pierderile nominale de putere corespunzătoare regimului de mers în gol, în W sau KW; Usc - tensiunea nominala de scurtcircuit, în %;