Descriere referat

| Referate economie | Recomanda unui prieten | Trimite prin YM

Integrarea europeană privită in mod sintetic, se reduce la instituirea şi utilizarea de către membrii uniunii monetare a monedei unice, care inlocuieşte monedele naţionale. “ Monedaeste un fenomen macroeconomic, şi prin aceasta un fenomen politic”, integrarea monetară este deci, in esenţa ei, o integrare din perspectiva politică. Moneda, privită ca o instituţie, are o natură social-politică şi are la bază “ increderea agenţilor in sistemul care a propus-o şi o garantează“. Din perspectiva funcţională, moneda indeplineşte rolul de instument unic de tranzacţii, de rezervă, de valoare şi numerar sau de etalon de valoare. Instituţia monedei unice – EURO – este o expresie sintetică a integrării monetare europene şi semnul vizibil al Uniunii Monetare Europene. EURO impune formarea conştiinţei apartenenţei tuturor membrilor acestei uniuni la un spaţiu monetar unic şi ii obligă pe cetăţenii statelor membre ale Uniunii să o recunoască ca formă materială a dreptului de a obţine prin intermediul său o parte din bunurile şi serviciile oferite spre vânzare pe teritoriul Uniunii. EURO trebuie să fie o monedă tot la fel de puternică şi de atractivă ca şi celelalte monede europene. Eventualele devalorizări de monede europene nu modifică valoarea monedei unice in raport cu cele mai puternice monede şi astfel va cunoaşte o utilizare mult mai largă decât ECU. 2. Etapele trecerii la EURO Scenariul trecerii la – EURO – moneda unică şi inlocuirea monedelor naţionale au constituit un obiect important de dispută la nivel european. Un prim scenariu s-a referit la trecerea imediată la inlocuirea monedelor naţionale, dar a fost considerată o modalitate mult prea extremistă şi care ar putea crea o “ angoasă pe plan psihologic pentru opinia europeană“ deoarece moneda naţională face parte din marile câştiguri istorice şi culturale ale naţiunilor şi reprezintă un semn distinctiv pentru statul naţional. O a doua cale, care urmărea să trateze “ problemele psihologice” şi să extindă deciziile pe mai mulţI ani a fost considerată excesiv de gradualistă şi, de asemenea, nu putea fi acceptată. Ambele scenarii ar fi intrat in conflict cu dispoziţiile Tratatului de la Maastricht care prevedea că moneda unică trebuie introdusă la inceputul fazei a treia. Cel mai potrivit scenariu a fost considerat cel al “ masei critice” , care ţine cont atât de necesitatea pregâtirii instituţiilor cu rol important in introducerea şi emiterea EURO, cât şi de opinia publică cu privire la mportanţa introducerii monedei unice. Acest scenariu al “ masei critice” e conceput in 3 etape: ETAPA I – 1998: . Desemnarea ţărilor care, satisfăcând criteriile de convergenţă nominală, participă, de la inceput, la moneda unică. . Adoptarea mai multor acte juridice in vederea trecerii la EURO . Numirea conducerii BCE. ETAPA II – 1 ianuarie 1999- 31 decembrie 2001: . 1 ianuarie 1999, ratele de conversie intre monedele ţărilor participante şi moneda unică vor fi irevocabil fixe. EURO va fi monedă deplină. . Agenţii economici privaţi vor putea, incepând de la această dată, in orice moment, să horărască utilizarea sau nu a monedei unice. Nu vor fi insă obligaţi. . Operatorii bancari vor trebui să fie in măsură să realizeze, la cerere, operaţiuni in EURO (conturi, viramente etc.). . Datoriile publice vor fi exprimate in EURO ETAPA III – 1 IANUARIE 2002: . 1 ianuarie 2002, cel mai târziu, vor fi introduse monedele şi biletele EURO. Comerţul cu amănuntul va fi obligat să accepte cele două monede – naţionale şi EURO. . 1 iunie 2001, cel mai târziu, monedele naţionale işi vor pierde statutul lor legal. Se va trece la utilizarea exclusivă a EURO. EURO este caracterizată ca fiind o monedă internaţională. O monedă este internaţională dacă este cerută pe pieţele de schimb, ea beneficiind de un suport instituţional care şi permite să pună in mişcare un sistem de imprumuturi şi credite internaţionale.