| Referate matematica | Bac 2008 matematica| Recomanda unui prieten

2. FUNCŢII

Prin funcţie (aplicaţie) f definită pe mulţimea A cu valori în mulţimea B se înţelege orice procedeu (lege sau convenţie) prin care oricărui element x din A i se asociază un unic element y notat cu f(x) din B.

Ø A – mulţimea pe care este definită funcţia sau domeniul de definiţie al funcţiei;
Ø B – mulţimea în care ia valori funcţia sau domeniul valorilor funcţiei sau codomeniul funcţiei;
Ø f – lege sau procedeu sau convenţie;
Ø f: A®B sau A B sau x®f(x) – “f definită pe A cu valori în B”;
Ø xÎA – variabilă independentă sau argument;
Ø y=f(x)ÎB – imaginea lui x prin funcţia f sau valoarea lui f în x sau variabilă dependentă;
Ø Im(f)= { f(x) | xÎA} – imaginea funcţiei f.


Moduri de a defini o funcţie:
a) sintetic – numind pentru fiecare element în parte din A elementul ce i se asociază din mulţimea B;
b) analitic – specificând o proprietate ce leagă elementul x din A de elementul y=f(x) din B.

Graficul unei funcţii: Gf={(x, f(x)) | xÎA}.

Tabel de valori: