| Referate contabilitate | Recomanda unui prieten

¥n accep¡iunea modernå, contabilitatea, rolul såu reprezentativ ¿i multiplele func¡ii în activitatea economicå, financiarå ¿i socialå are o istorie proprie, ale cårei începuturi sunt greu de delimitat datoritå trecutului îndepårtat al genezei contabilitå¡ii.
Ceea ce constituie o certitudine este faptul cå apari¡ia contabilitå¡ii ¿I evolu¡ia lentå, sinuoaså a acesteia au ca factor determinant necesitatea practicå de a cunoa¿te anumite realitå¡i de naturå economicå, financ, socialå.
Apari¡ia contabilitå¡ii este nemijlocitå de un anumit context ec-social.
A avut la început un caracter rudimentar, care pe måsura dezv. a crescut rolul ei de cunoa¿tere a realitå¡ilor.
Numai experien¡a practicå dobânditå treptat în domeniul cunoa¿terii, cu ajutorul eviden¡ei a creat premisele elaborårii de reguli, principii ¿I norme cu caracter teoretic privind contabilitatea.
No¡iunea de contabilitate în în¡elesul ei de aståzi nu este echivalentå cu niciuna din însemnårile sau urmele scrise folosite de unele triburi indiene, nici cu tåbli¡ele de lut ars, nici cu alte însemnåri descoperite în Persia, aceasta constituind etapa eviden¡ei rudimentare.
Contabilitatea a început så se contureze în evul mediu odatå cu apari¡ia capitalismului, a extinderii economiei monetare.
Stadii superioare de dezvoltare a atins contabilitatea în unle ora¿e mari ale Iataliei de Nord - Floren¡a, Vene¡ia - dezvoltarea afacerilor în sec.XV impunând conceperea ¿I aplicarea ”metodei vene¡iene” de organizare a contabilitå¡ii.
¥n anul 1494 a apårut la vene¡ia prima lucrare de literaturå contabilå apar¡inând italianului Luca Paciolo sub titlul “Summa de arithmetica, geometria, proportioni et proportionalita”
¥n cartea a-IX-a a acestei lucråri, denumitå ” Tractatus de computis et scripuris” descrie pentru prima datå partida dublå , care reprezintå ¿I aståzi una din tråsåturile definitorii ale contabilitå¡ii.
Opera lui Paciolo a råspuns nevoilor vie¡ii economice, ale caselor de comer¡., deoarece prin partida dublå ( den. “Scrittura doppia”) se punea ordine în socotelile afacerilor companiei, aceasta fiind apreciatå ca una din cheile succesului (“Upi est non ordo ibi est confusio).
Aplicarea metodei dublei partide incepe så se generalizeze între sec. XVII-XVIII, îndeosedi în Europa Occidentalå, etapå caracterizatå ¿I prin conturarea unei literaturi contabile. ¥n Italia profesia de contabil era superioarå tuturor celorlalte. Contabilii au început så-¿i infiin¡eze organiza¡ii profesionale ¿I påstrau secretul asupra partidei duble, ceea ce a contribuit la cresterea prestigiului lor.
¥ncepind cu a doua jumåtate a sec XIX se remarca dezvoltarea societåtilor pe ac¡iuni, a cåror conducere se separå de proprietarii acestora. Aceasta a dus la apari¡ia contabilitå¡ii de întreprindere, cu 2 circuite distincte:
• contabilitatea generalå - denumitå ¿I financiarå;
• contabilitatea de gestiune (dualism contabil)- se ocupå cu calcula¡ia costurilor.
¥n primele decenii ale sec. XX contabilitatea de întreprindere începe så fie supuså procesului de normalizare (stabilirea de reguli ¿I norme privind modul de organizare ala contabilitå¡ii)
¥ncepînd cu a doua jumåtate a sec. XIX se remarcå evolu¡ia contabilitå¡ii române¿ti, îndeosebi în planul literaturii contabile, care apare cu un decalaj de aproape 3 secole fa¡å de tårile europene occidentale, deoarece în spa¡iul românesc formele economice capitaliste au apårut cu întârziere.
Pânå în prima parte a sec. XVIII în ºårile Române se foloseau lucråri de contabilitate ale unor autori stråini ( lucråri franceze în ºårile Române, Italiene în Moldova).

Cercetarea contabilå fundamentalå are ca obiect definirea conceptelor, principiilor, ale func¡iilor contabilitå¡ii, ceea ce de¿i nu are implica¡ii directe ¿i certe asupra activitå¡ii practice contribuie la promovarea ¿i orientarea anumitor practici contabile.
Cercetarea contabilå aplicativå constå în studierea cåilor ¿i modalitå¡ilor de perfec¡ionare ¿i inovare a mijloacelor concrete de lucru cu care opereazå contabilitatea, aceasta implicând ¿I o confirmare a valabilitå¡ii acestora.
Cercetarea contabilå normativå a fost propuså de Bernard Colasse (?) în 1993. Ea vizeaza procesul de normalizare a contabilit. Acest proces constå în stabilirea unui ansamblu de norme ¿I reguli care trebuie respectate de întreprindere atât pe parcursul desfå¿urårii activitåtii contabile cât ¿i la prezentarea periodica a acestora cu ajutorul situa¡iilor contabile de sintezå (bilan¡ul contabil).
Aceste norme ¿i reguli, împreunå cu metodologia de determinare, de explicare ¿i evaluare a lor formeazå con¡inutul cercetårii contabile de tip normativ, care ¿i ea contribuie la dezvoltarea teoriei contabile.

1.2. Apartenen¡a contabilitå¡ii la ¿tiin¡ele sociale

• este legatå nemijlocit de fundamentarea contabilitåtii ca ¿tiin¡å.
Disciplinele pot fi clasificate în func¡ie de obiectul de studiu în:
• ¿tiin¡e ale naturii
• ¿tiin¡e sociale, denumite ¿i umane ( ¿tiin¡ele economice, ¿t. juridice, ¿t. de gestiune, ¿t. politice )
Spre deosebire de ¿tiin¡ele naturii, care au ca obiect de studiu fenomenele naturale, ¿tiin¡ele sociale studiazå raporturile dintre oameni ca membri ai societå¡ii.
ºinând seama de aceastå grupare esen¡ialå a ¿tiin¡elor, contabilitatea nu poate fi încadratå decât în ”¿tiin¡e sociale”, încadrare care a devenit evidentå la începutul sec. XX ¿i reprezintå pânå aståzi o opinie larg acceptatå, chiar dacå unii dintre autori definesc contabilitatea ca fiind o ¿tiin¡å socialå, dar ¿i o ¿tiin¡å aplicativå.
Integrarea contabilitå¡ii în ¿tiin¡ele sociale se sprijinå pe urmåtoarele argumente:
Este o crea¡ie a min¡ii omene¿ti;
¥nregistreazå în manierå specificå activitå¡i, fenomene, evenimente ¿i fapte circumscrise în mediul social;
Atât producåtorii cât ¿i utilizatorii de ionforma¡ii contabile fac parte integrantå din societate;
Deciziile luate pe baza informa¡iilor contabile au impact asupra societå¡ii, în sensul cå determinå anumite muta¡ii sau schimbåri.
Contabilitatea este dependentå sau influen¡atå aproape exclusiv de fenomene sociale.
Opinia potrivit cåreia contabilitatea este ¿i o ¿tiin¡å aplicativå se justificå prin aceea cå:
• prin înregistrarea unor fenomene reale contabilitatea ac¡ioneazå într-un mediu veridic ¿i concret;
• condi¡ionarea reciprocå ¿I interac¡iunea dintre cuno¿tin¡ele teoretice acumulate de contabilitate ¿i activitatea practicå.

1.3.Delimitarea contabilitå¡ii în cadrul ¿tiin¡elor sociale.

Acest lucru necesitå delimitåri referitoare la pozi¡ia contabilitå¡ii în cadrul ¿tiin¡elor sociale, ceea ce echivaleazå cu a råspunde la întrebarea ”Care e ¿tiin¡a socialå în care se încadreazå contabilitatea?”. La aceastå întrebare nu existå un råspuns fix, deoarece dupå acceptarea contabilitå¡ii ca ¿tiin¡å socialå ea a fost revendicatå de ¿tiin¡ele economice ¿i de cåtre ¿tiin¡ele de gestiune.
Unii autori, adep¡i ai apartenen¡ei contabilitå¡ii la ¿tiin¡ele economice ¿i-au sintetizat opiniile prin defini¡ii de genul:
“Contabilitatea este o ¿tiin¡å economicå”
“Contabilitatea este o disciplinå din ¿tiin¡ele economice”
“Contabilitatea- adevåratå ¿tiin¡å economicå”