Descriere referat

| Referate mass-media | Recomanda unui prieten | Trimite prin YM

Cartea, ziarul, radioul, filmul, televiziunea, internetul – rand pe rand au aparut, au inregistrat un moment de apogeu, apoi si-au ocupat locul in ceea ce numim mijloace de comunicare in masa sau mass-media.
Notiunea de `mass-media` sau `medium-uri de masa`, formata de anglosaxoni prin unirea cuvantului latin media (mijloace) si a cuvantului mass (cantitate mare), se refera la suporturile si mijloacele tehnice de transmitere a mesajelor (instrumentele comunicarii), pe cand notiunea de `comunicare de masa` se refera la ansamblul procesului de comunicare „care incorporeaza ceea ce este vehiculat, pe cine vehiculeaza si pe cei care primesc mesajele’. Introducerea in conceptul sociologic de `comunicare de masa` a termenului mass (masa) a generat conotatii ideologice negative: comunicarea de masa este definita ca un factor de `masificare` a societatii si de `uniformizare culturala`.
Incepand cu anii `40, abordarile asupra media se divid in doua mari orientari, chiar in doua mari curente, unul numit empiric, iar celalalt critic.
Curentul critic constituia mai curand o abordare de inspiratie filozofica si politica asupra societatii contemporane si asupra rolului comunicarii in aceasta societate. Obiectivul scolii critice era preponderent teoretic si demistificator: a decripta rolul mass media si a ceea ce Th. Adorno a denumit `industriile culturale` in alienarea si masificarea societatii, in combinarea dominatiei culturale si politice.
De fapt ceea ce curentul empiric incerca era sa demistifice concluzia `omnipotentei` acestora, idee dominanta in acel timp, si care exprima credinta ca presa, cinemaul si radioul au o capacitate aproape nelimitata de a influenta comportamentele oamenilor in calitate de alegatori si consumatori.
Dupa teoreticienii critici, mass media (industriile culturale) reprezinta `o etapa noua` in dezvoltarea capitalismului: „generalizarea domniei marfii si a pietei si in sfera culturii si a comunicarii”. Ei considera ca media servesc la reproducerea ideologiei dominante, chiar cu „consimtamantul manipulat al dominatilor”. Iar abordarea empirica este vazuta ca o forma de participare la aceasta ideologie dominanta.
Concluzia teoreticienilor critici este ca in epoca mediilor de masa posibilitatile de manipulare ale ideologiei dominante sunt de asa natura incat fenomenul de masificare si de alienare ajunge sa altereze profund insasi esenta democratica a societatii occidentale.
Th. Adorno vede in mass media „un fel de confirmare a faptului ca societatea americana, sub aparentele sale democratice, este in realitate manipulatorie si alienanta, iar mass-media constituie principalele instrumente ale dominatiei politice si ale standardizarii culturale”. Ele ar reprezenta „chiar elementul esential al unui sistem de dominatie sociala si culturala ale carui efecte sunt cu atat mai periculoase cu cat dau iluzia libertatii”.
Dupa teoreticienii critici, cultura de masa, ca expresie a decaderii culturii clasice in contactul cu masele, reprezinta mijlocul prin care si-a asigurat succesul capitalismul monopolist. Ansamblul sistemului productiei de masa –bunuri, servicii, idei – serveste de fapt vinderii sistemului capitalist. In esenta, cultura de masa desemneaza ansamblul comportamentelor, miturilor si reprezentarilor produse si difuzate conform unor tehnici industriale, in special a acelora care insotesc expansiunea sistemelor mass-media.
Istoria civilizatiei moderne ne arata ca, ori de cate ori apare un nou bun de consum (produs sau serviciu), el se adreseaza, la inceput, unei elite care poseda resursele necesare pentru a si-l procura, fie ca un semn al bogatiei sau al statutului social, fie ca sursa de avantaje sau de confort. Apoi, pe masura ce tehnologiile se perfectioneaza si preturile de productie scad, pe masura ce fie moda, fie necesitatile sociale sau individuale genereaza un interes crescand in jurul acelui produs, acesta incepe sa fie fabricat in serie si cumparat in cantitati din ce in ce mai mari. Poporul este un consumator urias si puternic si deci este mai rentabil sa produci mult si la preturi accesibile, astfel incat masele largi sa isi satisfaca dorintele, sa cumpere masiv, sa acopere costurile de productie si sa genereze profituri tot mai mari. Aceasta logica care domina productia de bunuri si servicii a cuprins, la inceputul secolului XX, si sfera bunurilor culturale, transformand creatia si circulatia valorilor simbolice intr-un sistem condus de imperativele productiei capitaliste: sistemul industriilor culturale.