| Referate istorie | Bac 2008 istorie| Recomanda unui prieten

Cel mai glorios Domnitor al poporului nostru, a fost Domn al Moldovei în perioada 1457-1504. Cînd s-a urcat pe tron, Ştefan a găsit ţara pustiită şi sărăcită, în special de invaziile a numeroase oşti străine, dar şi răvăşită de haos şi incertitudine, animozităţi interne, crime şi trădări. În 47 de ani de domnie a reuşit cu tact, însă uneori şi cu cruzime, să instaureze în ţară ordinea şi statornicia.
A fost un foarte bun gospodar, un iscusit diplomat, talentat conducător de oşti şi un desăvîrşit strateg, impunînd Moldova ca o forţă însemnată în spaţiul Europei centrale şi de sud-est. Cetăţile, palatele şi curţile domneşti, bisericile şi mănăstirile, cronicile, scrierile bisericeşti, numeroase obiecte de artă rămase din acea epocă fac dovadă că Moldova lui Ştefan cel Mare a avut şi un valoros aport la tezaurul culturii europene şi chiar mondiale.
Există zeci de portrete–caracterizări ale lui Ştefan cel Mare, atît în scrieri strict istorice, cît şi în creaţii artistice cu caracter istoric. Cronicarul Grigore Ureche (1590-1647) ne-a lăsat se pare primul, în limba română, un portret pe potrivă al Domnitorului: „Fost-au acest Ştefan Vodă om nu mare de stat, mînios, şi degrabă vărsa sînge nevinovat, de multe ori la ospeţe omoria fără judeţ. Dealtminterea era întreg la minte, nelenevos, şi lucrul său ştia să-l acopere; şi unde nu gîndeai, el acolo îl aflai. La lucruri de războaie meşter; unde era nevoie însuşi se vîria, ca văzîndu-l ai săi, să nu îndărăpteze. Şi pentru aceea rar războiu de nu biruia. Iar unde-l biruiau alţii, nu perdea nădejdea; că ştiindu-se căzut jos se ridica deasupra biruitorilor.”