| Referate filozofie | Bac 2008 filozofie| Recomanda unui prieten

Stim cu totii ca oamenii se deosebesc intre ei dupa posibilitatile lor de actiune (practice, intelectuale, artistice, sportive,etc) si sunt executate de diversi indivizi de diverse niveluri calitative cu o eficienta mai mare sau mai mica, uneori foarte reduse. Toti oamenii normali pot executa diverse si nenumarate activitati, insa intereseaza calitatea. Toti pot sa cante, dar unii starnesc admiratie si impresioneaza,iar altii sunt deplorabili. De unde si calificarile fixate in limba de "apt pentru…" prelungite prin termeni de aptitudine, inaptitudine sau capacitate,incapacitate iar referitor la "zestrea ereditara": dotat,nedotat.
Rezultatele oricarei activitati sunt evaluate si distribuite pe o scara ampla (se uzeaza de un punctaj, ce poate ajunge pana la 160, pentru testarea inteligentei), astfel incat cu usurinta se stabilesc grupele mari de slab, mediu(mijlociu) si superior.Performata ce atesta o capacitate trebuie sa fie cotata ca supramedie, situata pe o treapta din zona superioara.
Pare ciudat, dar aptitudinea nu este simplu de definit, pentru ca in literatura de specialitate, conceptul de aptitudine a manifestat atitudini extrem de diverse. Unii autori de manuale de psihologie, prin aptitudine, sunt denumite o serie de alte "realitati "psihice si chiar psihofiziologice, cum ar fi predispozitiile sau capacitatile. Din perspectiva pragmatismului ;lor, Americanii, nici nu definesc aptitudinile.
In dictionarele de psihologie vom intilni informatii referitoare la "masurarea aptitudinilor, dar nu si cu privire la conceptul general de aptitudine si alte concepte, cum ar fi cele de inteligenta sau creativitate.Cateva maniere distincte de definire a acestora sint relevate in cercetarea unor lucrari despre aptitudini.





a) Definirea aptitudinilor prin opozitie cu capacitatile

"Aptitudinea" este substratul congenital al unei capacitati, preexistand acesteia din urma care va depinde de dez.naturala a aptitudinilor,de exercitii si de formatia educativa .Numai capacitatea poate fi obiectul unei aprecieri directe, aptitudinea fiind o virtualitate. Stim cu totii ca oamenii se deosebesc intre ei dupa posibilitatile lor de actiune (practice, intelectuale, artistice, sportive,etc) si sunt executate de diversi indivizi de diverse niveluri calitative cu o eficienta mai mare sau mai mica, uneori foarte reduse. Toti oamenii normali pot executa diverse si nenumarate activitati, insa intereseaza calitatea. Toti pot sa cante, dar unii starnesc admiratie si impresioneaza,iar altii sunt deplorabili. De unde si calificarile fixate in limba de "apt pentru…" prelungite prin termeni de aptitudine, inaptitudine sau capacitate,incapacitate iar referitor la "zestrea ereditara": dotat,nedotat.
Rezultatele oricarei activitati sunt evaluate si distribuite pe o scara ampla (se uzeaza de un punctaj, ce poate ajunge pana la 160, pentru testarea inteligentei), astfel incat cu usurinta se stabilesc grupele mari de slab, mediu(mijlociu) si superior.Performata ce atesta o capacitate trebuie sa fie cotata ca supramedie, situata pe o treapta din zona superioara.
Aptitudinea este interpretata ca o conditie congenitala a unei anumite modalitati de eficienta. Dupa opinia unor autori aceasta definitie nu este acceptata. "Chiar daca am reusi sa diminuam influenta oricarei formatii educative sistematice, nu vom putea niciodata cunoaste substratul congenital decat in starea in care l-au adus conditiile de viata ale subiectului si le-a cunoscutg, inainte de a fi examinat, conditii ce sunt in functie de factori sociali economici,Reiese, din cele din urma definitii ca aptitudinea este anterioara capacitatii, ea este o conditie a ei, doar o virtualitate. Acest fapt a fost intuit de unii psihoti sai romani."Capacitatea, este aptitudinea plus castigul ei in calitate si cantitate, venit prin exercitiu (Fl.Stefanescu Goanga, apnd:[19],p.86). Fara a fi intrutotul incorecta, dar nici intrutotul corecta, o asemenea maniera de definire a aptitudinilor, sugereazaistenta unei relatii ca de la o parte la intreg, la (aqptitudinea) putand fi considerata doar ca un saegment de capacitati, care alaturi de aptitudini cuprinde si segmente. Este evident ca intre aptitudini si capacitati nu exista doar diferente de sfera.Aptitudinea se demonstreaza intotdeauna prin reusita in activitati.Aptitudinile constituie latura instrumentala si executiva a personalitatii.
Aptituidinile sunt subsisteme sau sisteme operationale , superior dezvoltate care mijlocesc performante supramedii in activitate. Aptitudinea arata ce poate individul, nu ce stie el. Inteligentul(individul), extrage dintr-un minim de cunostinte un maxim de efect.
4.) - Definirea aptitudinilor prin raportarea la finalitatea functionarii lor.
Majoritatea psihologilor, atunci cand definesc aptitudinile se refera la rezultatul intrari lor in functiune. Finalitatea aptitudinilor o reprezinta obtinerea unui randamnent superior mediei,intr-un anume domeniu de activitate."Aptitudinea este orice insusire psihica sau fizica considerata sub unghiul randamentului."(47).La fel crede si T.G.Andrews (1952), ca aptitudinea este posibilitatea unui individ de a dobandi sau ameliora un anumit randament ,daca se gaseste in conditii favorabile si binenteles, daca este antrenat.Notiunea de randament se refera atat la calitatea cat si la cantitatea activitatilor subiectului,la usurinra sau rapiditatea cu care se desfasoara activitatea. Recent,notiunea de randament a flost inlocuita cu cea de :comportament eficient.
Aptitudinea este o formatiune psihologica complexa la nivelul personalitatii care faciliteaza un comportament eficient al individului in cadrul activitatii.