Descriere referat

| Referate drept | Recomanda unui prieten | Trimite prin YM

Infracţiunea de abuz de încredere este prevazută şi pedepsită de art. 256. Cod Penal şi este definită ca fiind , însuşirea unui bun mobil al altuia , deţinut cu orice titlu , sau dispune de acest bun pe nedrept , ori refuzul de a-l restitui , se pedepseşte închisoare de la 3ani sau cu zile – amenda . Cu aceiasi pedeapsă se sancţionează şi fapta de a schimba în totul sau în parte , substanţa sau calităţile mărfurilor încredinţate spre transport . Daca schimbarea substanţei sau a calitaţii mărfurilor ncredinţate spre transport s-a făcut prin folosirea de substanţe vătămătoare , pedeapsa este închisoarea stricta de la un an la 5 ani. Cu pedeapsa prevăzuta în alin.3 se sancţionează şi fapta de a distruge obiectele primite în gaj de către creditor .
Dacă bunul este proprietate privată , acţiunea penală se pune în mişcare la plîngerea prealabilă a părţii vătămate . Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală 1.
Formarea şi buna desfăşurare a relaţiilor sociale cu caracter patrimonial implică o anumită încredere , pe care cei ce intră în aceste relaţii trebuie să si-o acorde uni altora . Numai în măsura în care este îndeplinită această condiţie , persoanele încredinţează, lasă în posesia sau detenţia altora , diferite bunuri pentru a fi păstrate , transportate fără teamă că ele ar putea fi însuşite ori ca s-ar putea refuza restituirea lor . Dacă persoanele nu si-ar acorda această încredere , ele s-ar abţine să intre în asemenea relaţii , ceea ce ar produce grave tulburări în cadrul societăţii .
Infracţiunea a primit denumirea de abuz de încredere deoarece făptuitorul abuzează de încrederea celui care i-a lăsat bunul în detenţie , transformându-se din detentar al bunului în pretins proprietar al acestuia 2 .
Obiectul juridic : Prin incriminarea abuzului de încredere legiuitorul a urmărit să asigure încrederea pe care trebuie să se bazeze relaţiile sociale cu caracter patrimonial , să apere proprietatea asupra bunurilor mobile . Aşa fiind obiectul juridic al infracţiunii de abuz de încredere îl constituie relaţiile sociale de ordin patrimonial privitoare la acordarea şi respectarea unei anumite încrederi pentru naşterea şi menţinerea lor în scopul apărării drepturilor celui care încredinţează bunul mobil altei persoane .
Obiectul material : Abuzul de încredere are ca obiect material bunul mobil al altuia , deţinut cu orice titlu de către făptuitor . Obiectul material a abuzului de încredere se caracterizează aşadar în primul rând prin aceea că nu poate fi decât un bun mobil . Sunt asimilate bunuri mobile putând constitui obiectul material al infracţiunii , bunurile imobile prin destinaţia lor , precum şi cele care sunt considerate astfel datorită bunului la care sunt ataşate . Bunul mobil poate fi orice bun mobil corporal care are o anumită valoare , roadele acestuia , înscrisurile , bani, titlurile de credit şi orice alte valori evaluabile în bani 3.
Detenţia presupune dreptul de a stăpănii în fapt un bun în numele altuia , în mod temporar , în interesul sau folosul altuia ori în interesul propriu al detentorului , cu precizarea că în timpul detenţiei proprietatea continuă să aparţină proprietarului bunului , deci detentorul nu dobândeşte un drept de proprietate asupra bunului încredinţat .
Bunul mobil să fie deţinut de făptuitor cu orice titlu juridic , legal şi valabil . În sensul cerut de lege , titlurile în baza cărora se deţine bunul pot fi doar titluri rezultate din raporturi patrimoniale netranslative de proprietate , cum ar fi contractele de depozit , de mandat, de împrumut , de transport , de locaţie 4.
Poate constitui obiect material al abuzului de încredere şi bunul asupra căruia făptuitorul are numai un drept de coproprietate , dacă acel bun este indivizibil sau plusul care depăşeşte cota sa parte în cazul unui bun divizibil 5.
Subiecţii : subiect activ al infracţiunii poate fi orice persoană responsabilă care are în deţinere un bun al altuia . Subiectul pasiv de asemenea poate fi orice persoană căreia îi aparţine un bun , pe care l-a încredinţat unei alte persoane .
Abuzul de încredere este susceptibil de săvârşire cu participaţie în oricare dintre formele acestuia .
Latura obiectivă : Elementul material al laturei obiective a acestei infracţiuni îl constituie acţiunea abuzivă prin care cel care a primit în detenţie un bun al altuia interverteşte titlul juridic al detenţiunii bunului , trecându-şi acest bun în stăpânirea sa ilicită 6.
A însuşi un bun înseamnă a-l face al său . Prin alte cuvinte în cazul însuşirii făptuitorului , deşi este numai un detentar al bunului , se comportă faţă de acesta ca şi când ar avea calitatea de proprietar . Este necesar ca faptuitorul să-şi însuşească în mod efectiv bunul .
A dispune de un bun îseamnă a face cu privire la acel bun un act de dispoziţie , adică a-l vinde , a-l dona , a-l împrumuta .
Dispunerea trebuie să se facă pe nedrept , adică făptuitorul să nu fie îndrptăţit a efectua respectivul act de dispoziţie .
Simpla folosire a bunului deţinut atunci când nu s-a convenit interzicerea folosirii , nu constituie un act de dispunere pe nedrept . Astfel de exemplu nu constituie infracţiunea de abuz de încredere fapta unui meseriaş care primind în baza unei convenţii autovehiculul unei persoane cu obligaţia de al vopsi a folosit pentru sine acel autovehicul câtă vreme părţile nu au stipulat în convenţie o asmenea interdicţie .
Refuzul de a restitui bunul constă în manifestarea expresă sau tacită de a nu mai da înapoi bunul primit . Acest refuz trebuie să fie abuziv si nejustificat . Nerestituirea bunului altuia pe motiv că acesta în mod obiectiv a fost pierdut , a dispărut , s-a distrus într-o calamitate , nu poate constitui un refuz de restituire în sensul cerut de norma de incriminare7 .