| Referate biografii | Recomanda unui prieten

Cu Alexandru Flechtenmacher muzica românească înregistrează un nume prestigios şi un moment important în procesul ei de afirmare şi dezvoltare. Alexandru Flechtenmacher s-a născut la Iaşi, la 23 decembrie 1823, ca fiu al lui Christian Flechtenmacher, jurist, originar din Braşov. Şi-a făcut studiile muzicale la Iaşi si la Conservatorul din Viena (1837-1840). După reîntoarcerea sa în ţară a avut o bogată şi multilaterală activitate, care a constituit o contribuţie deosebit de însemnată la dezvoltarea vieţii muzicale româneşti. Făcînd parte din pleiada intelectualităţii care a luat parte activă la revoluţia din 1848 şi care a militat pentru înfăptuirea Unirii, Alexandru Flechtenmacher se numără printre marii înaintaşi care au luptat cu perseverenţă pentru dezvoltarea şi afirmarea muzicii româneşti. Ca şef de orchestră a funcţionat la Teatrul Naţional din Bucureşti, la Craiova şi la Iaşi. In această calitate trebuia să scrie muzica de scenă la piesele aflate în repertoriu, dînd astfel la iveală o creaţie foarte bogată destinată teatrului. Alexandru Flechtenmacher a scris muzică pentru mai toate piesele româneşti de teatru apărute intre anii 1840-1880, creînd în total circa 600 de piese muzicale, la producţiile lui Vasile Alecsandri, C.Negruzzi, Matei Millo ş.a. Iată cîte-va titluri: Cinel-Cinel, Doi ţărani şi cinci cirlani, Coana Chinta, Piatra din casă, Cetatea Neamţului, Florin şi Florica, Fluierul fermecat, Răzvan şi Vidra. Pe lingă acestea a scris şi numeroase operete, vodeviluri şi canţonete. A compus operetele Baba Htrca (după textul lui Matei Millo), prima creaţie românească de acest gen, Urlta satului, Coana Chiriţa (după textele iui V.Alecsandri), cintece cu caracter mobilizator, care s-au bucurat de o mare popularitate Sfinta zi de libertate, Hora Unirii, vodeviluri, o Uvertură naţională etc. Lucrările sale se întemeiază, în majoritate, pe folclor. Chiar de la primele compoziţii se remarcă tendinţa şi preocupările lui Alexandru Flechtenmacher de a da un caracter cît mai pronunţat românesc creaţiei sale, prin introducerea intonaţiilor naţionale, în afară de cele menţionate mai sus, subliniem dorinţa lui de a crea el însuşi în stil apropiat de cel popular. Foarte multe arii create de compozitor au un caracter popular. El a creat numeroase melodii de joc, ceea ce a contribuit la creşterea numărului de jocuri populare - hore şi sîrbe - in circulaţie, îndeosebi după anul 1860.