| Referate agricultura | Recomanda unui prieten

Mihai DECUN
Amplasarea fermelor zootehnice în teritoriu şi a construcţiilor în interiorul fermelor sunt deosebit de importante, putând influenţa favorabil sau dimpotrivă, desfăşurarea procesului de producţie, starea de sănătate a animalelor şi confortul populaţiei. Deoarece adesea alegerea locului şi chiar sistematizarea interioară a fermelor nu costă mult, dar prezintă efecte pe o perioadă îndelungată, acestea trebuie bine gândite în perspectiva dezvoltării fermelor şi a localităţilor din jur, valorificându se la maximum condiţiile naturale pe care le oferă terenul. La baza opţiunilor privind încadrarea fermelor într o anumită zonă stau studiile de organizare şi de sistematizare a teritoriului, care se întocmesc sub coordonarea autorităţii administrative, la nivel de judeţ şi la nivel de localitate, în conformitate cu prevederile Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001. Inexistenţa acestor studii sau efectuarea lor după amplasarea unor obiective zootehnice sau de industrializare a produselor agricole, poate cauza neplăceri mari investitorilor şi chiar pierderi economice considerabile. Pentru localizarea amplasamentului fermei în cadrul aceleiaşi soluţii generale, se iau în considerare o serie de deziderate de ordin economic şi igienico sanitar, între care trebuie să se realizeze un echilibru.
Dezideratele economice reclamă în primul rând legătura fermelor cu locul de prelucrare şi desfacere a produselor obţinute. În general, fermele de vaci cu lapte, de găini ouătoare şi de animale la îngrăşat se amplasează în zona preorăşenească, iar fermele de reproducţie, de creştere şi de selecţie, în zona rurală, mai departe de marile oraşe. Amplasarea fermelor zootehnice mai este condiţionată şi de situaţia căilor de comunicaţie, de volumul şi distanţele de transport pentru furaje, produsele animaliere şi de sursa de energie, care influenţează în mare măsură eficienţa economică a producţiei. În acelaşi timp, atragem atenţia asupra faptului că amplasamentul fermelor de vaci, de găini ouătoare şi de animale la îngrăşat în apropierea marilor centre industriale cresc riscurile de supraîncărcare cu poluanţi a organismelor, care nu numai că îmbolnăvesc animalele, dar se elimină prin produsele alimentare şi influenţează negativ şi sănătatea oamenilor.
Dezideratele igienico – sanitare condiţionează riscul de apariţie a unor boli infecţioase şi parazitare, protecţia mediului ambiant şi apărarea sănătăţii publice. Alegerea locului pentru amplasarea fermei se va face după un prealabil studiu din punct de vedere igienic al solului, apei şi a climei (direcţia vânturilor dominante, nivelul şi repartiţia precipitaţiilor etc.).
Terenul destinat pentru construcţii zootehnice trebuie să fie pe cât posibil ferit de vânturile dominante, puternice şi reci, preferându se pantele dealurilor opuse acestora. Terenurile plane nu se recomandă, deoarece complică lucrările pentru scurgerea şi evacuarea apelor meteorice şi a dejecţiilor. Pantele sudice, uniforme, de aproximativ 0,5-3 %, sunt mai avantajoase, deoarece permit totodată şi o bună expunere la radiaţia solară. Fermele de animale însă este bine să fie amplasate mai jos decât nivelul localităţilor apropiate, pentru a se preveni scurgerea apelor meteorice şi a dejecţiilor spre acestea. Se vor prefera solurile cu permeabilitate mare pentru apă şi aer, capilaritate şi capacitate de reţinere a apei mică, deoarece aceste soluri prezintă o capacitate maximă de autopurificare naturală. Se vor evita văile strâmte, neînsorite şi terenurile din apropierea bălţilor, unde se dezvoltă uşor insectele transmiţătoare de boli şi generatoare de disconfort. Locul trebuie să fie cu cel puţin 0,5 m deasupra nivelului maxim posibil al apelor în cursul inundaţiilor. Pentru fermele zootehnice mari, ca nivel maxim al apelor se consideră cel care poate fi atins odată la 100 de ani (risc 1 %), iar pentru fermele mici - nivelul ce poate fi atins cu ocazia inundaţiilor ce au loc odată la 50 de ani (risc 2 %).
Sursele de apă potabilă condiţionează direct amplasarea fermelor de animale. Acestea trebuie să asigure apa potabilă la calităţile cerute de standardele în vigoare şi în cantităţi suficiente, luând în considerare şi perspectivele de dezvoltare a fermei. Deciziile se vor lua numai după studierea atentă a hărţilor hidrografice ale regiunii şi a forajelor de probă.
Distanţa faţă de drumuri trebuie să asigure o zonă de protecţie care să prevină contractarea unor boli, ce ar putea fi transmise prin mijloacele de transport şi praf. Normativul sanitar veterinar privind amplasarea, proiectarea şi sistematizarea obiectivelor zootehnice şi de industrie alimentară, aprobat prin Ordinul nr. 76 / 1979 al Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, prevede ca perimetrul fermei de animale să nu fie mai aproape de 22 m de la drumurile naţionale, europene şi liniile de cale ferată, 20 m de la şoselele judeţene şi 18 m de la drumurile comunale.
Distanţele dintre diferitele unităţi zootehnice trebuie să asigure prevenirea transmiterii bolilor prin curenţii de aer şi insectele vectoare. Sunt stabilite oficial următoarele distanţe minime: 100 m - între fermele avicole cu pui de carne; 50 m - între staţia de incubaţie şi diferite ferme avicole; 50 m - între fermele avicole cu păsări adulte şi fermele avicole cu tineret; 500 m - între fermele (sectoarele) de păsări cu linii pure şi cele cu bunici; 1 500 m - între fermele avicole şi abatorul de păsări; 100 - 200 m - între unităţile cu animale de blană şi celelalte unităţi zootehnice; 1 500 m - între fermele de porci/păsări de reproducţie şi celelalte ferme zootehnice.
Distanţele faţă de unităţile industriale şi faţă de locurile publice de odihnă şi recreaţie se stabilesc în baza prevederilor Legii de protecţie a mediului nr. 137/1995 şi a Ordinului ministrului Pădurilor şi protecţiei mediului nr. 125/1996. Conform acestor reglementări, iniţierea unei lucrări de construcţii şi montaj, la un obiectiv nou, este permisă numai după obţinerea acordului de mediu, iar acesta se poate obţine, de regulă, după efectuarea unui studiu de impact asupra mediului. Studiile de impact asupra mediului se solicită pentru toate obiectivele şi activităţile pentru care este obligatorie obţinerea autorizaţiei de mediu: creşterea animalelor; industrializarea produselor agricole şi zootehnice; epurarea şi evacuarea apelor uzate etc.