| Referate medicina | Recomanda unui prieten

Antraxul este o boală infecţioasă acută , determinată de Bacillus anthracis, afectând în mod primar animalele şi îndeosebi ierbivorele , de la care poate fi transmis la om , sub două forme principale : cărbune extern sau cutanat (forma uzuală) şi cărbune intern (pulmonar , digestiv , meningian), de apariţie mai rară .



Istoric. Boala la animale a fost remarcată de milenii. În secolele trecute au apărut epidemii în mai toate ţările , îndeosebi în unele regiuni al căror sol era intens contaminat cu spori de bacili cărbunoşi („câmpiile blestemate” din Franţa). Maret (1752) şi Chaussier (1780) au descris cărbunele cutanat la om . Agentul cauzal al cărbunelui este prima bacterie pusă în evidenţă de Pollender (1849) şi apoi de Davaine (1863) . Bacilul cărbunos a fost izolat şi descris de Koch în 1876 . În 1880-1881 , Pasteur a preparat un vaccin cu gernmeni atenuaţi , cu care a vaccinat cu succes animalele expuse la antrax. Între 1895 şi 1906 , a fost introdus în terapeutică serul anticărbunos .

Etiologie

Bacillus anthracis (genul Bacillus ; familia Bacilaceae) este un bacil lung (3-8 microni lungime) , grampozitiv , imobil , cu capetele tăiate drept , izolat sau aşezat în lanţuri scurte . În organism şi pe geloză-sânge apare înconjurat de o capsulă. Nu este rezistent la căldură şi la agenţi chimici (moare într-o oră la 55*). În afară de forma vegetativă, bacilul cărbunos dezvoltă spori, însă numai în prezenţa oxigenului sau expunere la aer. Sporii sunt extrem de rezistenţi, rămânând în organismul animal, în produsele acestuia (păr, piele) sau în pământ timp de ani (chiar 40 de ani), mai ales dacă sunt feriţi de lumină. Astfel se explică persistenţa contaminării unor păşuni în anumite regiuni, unde vitele se infectează regulat. În laboratorul Institutului de igienă din Gotingen s-au găsit spori viabili, care au dezvoltat colonii după aproape 70 de ani de conservare. Pe frotiurile fixate şi colorate, după metodele obişnuite, sporii rămân viabili şi virulenţi, dând boala la şoareci. Sporii rezistă la căldură uscată la 150*, timp de ½-1 oră; sunt distruşi prin fierbere în 10 minute. Sporii sunt distruşi şi prin formol 10%,în15 minute, însă rezistă la soluţii de sublimat sau de fenol 5%.sunt mai sensibili la agenţi oxidanţi, fiind omorâţi în 15 minute de o soluţie 4% de MnO4K şi într-o oră de o soluţie 4% de peroxid de hidrogen.
Sensibilitatea la antibiotice. Bacilul cărbunos este sensibil la: penicilină, tetracicline, cloramfenicol (cu variaţii pentru unele tulpini), ampicilină, eritromicină, kanamicină, şi gentamicină. Este moderat sensibil la streptomicină.