Descriere referat

| Referate drept | Recomanda unui prieten | Trimite prin YM

Legea penala, ca emanatie a unui anumit stat, isi extinde actiunea in limitele unui teritoriu determinat, asupra caruia statul respectiv isi exercita suveranitatea.Aplicarea legii penale pe un anumit teritoriu, ca principiu de baza al aplicarii legii penale in spatiu, este o consecinta a principiului general si absolut al suveranitatii.Orice lege penala, avand drept scop apararea unitatii, independentei suveranitatii statului si a intregii ordini de drept, isi extinde autoritatea pana unde se exercita suveranitatea statului, aplicandu-se tuturor infractiunilor savarsite pe teritotiul tarii, in vederea ocrotirii valorilor fundamentale de care depinde existenta statului.
Aplicarea legii penale pe un anumit teritoriu se face de catre organele judiciare ale statului de la care emana, organe chemate sa aplice numai legea nationala.
Principiul teritorialitatii, care guverneaza aplicarea legii penale in spatiu, asigura, in principal, sanctionarea infractiunilor, in raport cu locul comiterii lor.Absolutizarea principiului teritorialitatii si limitarea aplicarii legii penale in spatiu, in functie de cerintele acestuia, nu ar face posibila reprimarea tuturor infractiunilor, indiferent de locul comiterii lor, ceea ce ar duce la crearea unor situatii de impunitate, fapt care nu corespunde dezideratului general de lupta ferma si sanctionare a tuturor infractiunilor, oricare ar fi locul de savarsire.
Daca legea penala s-ar aplica numai dupa principiul teritorialitatii, ar ramane neacoperite unele situatii de comitere a infractiunilor in strainatate, asupra carora legea penala, in baza acestui principiu care o limiteaza la un anumit teritoriu, nu poate actiona.
Desigur, nu este exclusa ipoteza ca, in cazul savarsirii unor infractiuni in strainatate, acestea sa fie sanctionate de catre statul strain.Sunt, totusi, situatii in care legea straina ramane, adeseori, ineficienta ori actiunea sa nu satisface interesele statului lezat prin comitera faptei.
Astfel, daca cetatenii unui anumit stat comit fapte in strainatate, care, dupa legea nationala constituie infractiuni, pe care legea straina nu le-a incriminat, ei nu vor putea fi trasi la raspundere in baza principiului teritorialitatii in acel stat, intrucat faptele comise nu constituie infractiuni.Faptele fiind incriminate in statul al caror cetateni sunt faptuitorii, pentru a se da eficienta maxima legii penale, s-a instituit principiul personalitatii, care da efect legii penale nu in raport cu locul savarsirii infractiunii, ci cu calitatea faptuitorului, a subiectului infractiunii.
De asemenea, se pot comite pe un teritoriu strain fapte indreptate impotriva altui stat, care sa nu fie incriminate de statul pe teritoriul carora s-au comis,ori, daca sunt incriminate, regimul de sanctionare sa nu fie acelasi ca in legea apartinand statului vatamat, la care se adauga un interes diminuat de pedepsire a faptelor de catre statul pe teritoriul caruia s-au comis, fata de interesul vital al statului a carui siguranta a fost atinsa.
Pentru ca statul lezat sa poata interveni cu o aparare eficace a intereselor sale, s-a consacrat principiul realitatii sau protectiei reale, care extinde efectul legii penale nu legat de locul comiterii faptei, ci de necesitatea unei garantii absolute a apararii statului, asigurata numai prin aplicarea legii nationale.
In sfarsit, sunt situatii cand cetatenii straini, dupa comiterea infractiunilor in strainatate, se refugiaza pe teritoriul altui stat, cetateni a caror extradare nu se cere, sau nu poate fi acordata.Imperativul snactionarii tuturor infractiunilor cere tragerea la raspundere penala si a acestei categorii de persoane, care nu se poate face de catre statul pe teritoriul carora s-au reugiat, in baza principiului teritorialitatii, a personalitatii sau a realitatii, fapt care a impus instituirea altui principiu, denumit al universalitatii.
Dupa cum se poate observa, situstiile de comitere a infractiunilor in spatiu sunt multiple si diverse, iar limitele unui principiu care creeaza situatii de impunitate in raport cu conditiile de aplicare au determinat aparitia altuia, consacrandu-se astfel, rand pe rand, principiile teritorialitatii, personalitatii,realitatii si universalitatii, care formeaza un cadru legal cuprinzator ce asigura solutionarea tuturor cazurilor de savarsire a infractiunilor pe teritoriul tarii, cat si in afara lui.
Institutia extradarii vine sa completeze reglementarea privind aplicarea legii penale in spatiu, prin remiterea de catre statul solicitat statului solicitant, in anumite conditii, a unui infractor in vederea judecarii sau a executarii pedepsei.


Principiul teritorialitatii

Principiul teritorialitatii este principiul de baza in cadrul aplicarii legii penale in spatiu, consacrat in art.3 Cod Penal, potrivit caruia legea penala se aplica tuturor infractiunilor savarsite pe teritoriul Romaniei.Legea penala are in vedere infractiunile savarsite pe teritoriul tarii fara sa interesee calitatea celor care le comit, care pot fi cetateni romani, persoane ce domiciliaza in Romania sau cetateni straini, intrucat prin faptele savarsite s aduce atingere valorilor sociale ocrotite de legea penala si intregii ordini de drept.In cazul savarsirii faptelor de catre cetateni straini sau persoane care nu domiciliaza in Romania, conditiile de tragere la raspundere penala,de aplicare si executare a sanctiunilor sunt cele prevazute in legea romana,fara sa intereseze reglementarea statului caruia apartine faptuitorul.
Princiupiul teritorialitatii la noi in tara,ca si in alte state,este legat de suveranitatea statului.Teritoriul este expresia materiala a suveranitatii si independentei poporului care il locuieste.Suveranitatea fiiind exclusiva,indivizibila si inalienabila refuza ideea de a fi aparata de o lege straina.