| Referate agricultura | Recomanda unui prieten

APRECIEREA LINIARĂ A CARACTERELOR MORFOLOGICE

Dorel DRONCA

Fermierii care produc lapte şi carne de vită sunt interesaţi, în gradul cel mai înalt, ca vacile lor să aibe o anumită formă şi dezvoltare a corpului, a abdomenului şi toracelui, a gâtului, a membrelor şi a ugerului.
Două motive îi determină pe aceştia să se intereseze constant şi cu insistenţă de înfăţişarea morfologică a vacilor lor. Unul dintre ele constă în aceia că o anumită dimensiune, şi o anumită formă a unor caractere ale trunchiului şi ugerului precum şi o anumită orientare a unghiurilor membrelor, determină într-o mare măsură durata de exploatare a vacilor. Al doilea motiv este faptul că nivelul de performanţă productivă a unei vaci este legat de unele caracteristici morfologice ale vacilor. O vacă cu orientare spre producerea de lapte are forma trunchiului asemănătoare cu o pară sau a unui trunchi cu baza aşezată la trenul posterior al acesteia. La vacile cu orientare spre producerea de carne, forma trunchiului este cilindrică. Chiar şi dezvoltarea caracterelor morfologice ale componentelor mari ale organismului, luate separat, sunt dezvoltate într-un fel la vacile de lapte şi în alt fel la vacile de carne.
Pe această bază asociaţiile de crescători de vaci, pentru fiecare rasă în parte şi-au propus un anumit model standard care precizează cum să arate o vacă bună producătoare de lapte dar care să performeze în fermă, în deplină sănătate, ct mai multe cicluri de producţie. Cu alte cuvinte pentru fiecare rasă există un tip ideal de vacă. În scopul atingerii unui astfel de obiectiv asociaţiile de crescători mobilizează toată ştiinţa din domeniu.
În fiecare ţară cu zootehnie avansată din Europa, America şi Canada şi în fiecare an se organizează un adevărat campionat, pe regiuni, pentru a preciza şi certifica vacile şi taurii care se apropie, prin aspectul lor morfologic, de tipul ideal. Acesta este de fapt şi rostul expoziţiilor locale, regionale, naţionale şi mondiale. La fiecare expoziţie locală se clasifică vacile şi taurii aduse în expoziţie, iar cele mai reuşite se aleg şi se pomovează pentru expoziţia regională şi apoi pentru cea naţională. Cele care reuşesc la expoziţiile naţionale sunt declarate elitele şi superelitele rasei, de la care se obţin taurii destinaţi să transfere genetica lor superioară în masa de vaci din ferma fiecărui crescător. Astfel de vaci se numesc mame de tauri.
Practica a dovedit că o vacă poate fi considerată ca face parte din elita rasei numai dacă îndeplineşte anumite dimensiuni pentru fiecare regiune a corpului, a membrelor sau a ugerului. Prin urmare asociaţiile de crescători au convenit să adopte un tip ideal pentru fiecare dintre aceste caracteristici.

Cum se procedează pentru eliminarea subiectivismul în apreciere a vacilor şi taurilor?
Pentru aceasta specialiştii au recurs la un sistem de descriere şi măsurare cu metru sau cuantificare prin puncte a fiecărei regiuni care compun exteriorul animalului. O astfel de metodă de apreciere se numeşte descriere liniară a caracterelor morfologice. Valoarea pe care o are fiecare regiune se însumează, apoi se ponderează obţinând în cele din urmă nota generală care defineşte clasa individului. Pentru a exemplifica procedeul vom descrie ce fel de caractere ia în considerare şi cum procedează în clasarea vacilor şi taurilor de rasă Holstein Friză, asociaţia crescătorilor acestei rase din America.
Pentru estimarea clasei vacilor şi taurilor ei îşi concentrează atenţia asupra următoarelor cinci grupe de caractere:
1. Aspectul general. Este dat de statura animalului, forma crupei, trenul (partea) anterior, trenul posterior şi caracteristicile de rasă. Aspectul general al animalului cu notele pe care le obţine participă la clasa generală a acestuia într-o proporţie de doar 15%.
2. Caracterele de lapte în care intră dimensiunea şi forma coastelor, forma şi dezvoltarea coapselor, grebănul, spinarea şi structura pielii. Nota caracterelor de lapte participă la notarea finală a vacilor şi taurilor cu 20%.
3. Capacitatea corpului. Este dată de dimensiunea pe care o are circumferinţei abdomenului şi a toracelui, forma şi adâncimea pipetului. Ea participă la alcătuirea notei finale cu o pondere de doar 10%.
4. Picioarele, chisitele şi ongloanele. Se apreciază după dezvoltare lor, după unghiurile pe care le formează, după orientarea acestora în plan vertical (aplomb), văzute din spate şi din lateral. La aprecierea acestei categori de caractere mai participă şi aspectul şi dezvoltarea chişitei (forma şi unghiul faţă de sol), a ongloanelor şi a călcâielor (înălţime şi deschidere a ongloanelor). Acest grup de caracteristici participă la nota finală cu 15%.