| Referate filozofie | Bac 2008 filozofie| Recomanda unui prieten

Din punct de vedere senzorial este necesară o bună acuitate auditivă, datorită căreia să se poată percepe înălţimea sunetelor, intensitatea lor, ritmul, armonia şi timpul. Acuitatea auditivă se caracterizează printr-un prag al sensibilităţii sonore şi al celei diferenţiale scăzute, adică prin capacitatea de a percepe cele mai fine şi mai diferite sunete. Nu totdeaune o persoană care dispune de un organ auditiv bun dă dovadă de înzestrare muzicală. Într-o clasă, foarte mulţi elevi se remarcă printr-un auz foarte fin, capabili de a diferenţia sunetele aparatelor de fizică, vocile colegilor etc., fără însă a fi înzestraţi muzical. Aceasta înseamnă că numai simpla percepere a sunetelor nu e suficientă, ci este nevoie în plus şi de o înţelegere a lor. Se ştie că Beethoven la un moment dat a pierdut total auzul, dar aceasta nu l-a împiedicat să compună cele mai frumoase simfonii, din cauză că dispunea de o înaltă înţelegere a sunetelor, a armoniei acestora pe care le auzea în minte, adică în auzul interior. Aproape toţi cercetătorii aptitudinii muzicale vorbesc de existenţa unui auz exterior şi a unui auz interior. Prin auzul exterior sunt percepute sunetele şi melodiile de afară, iar prin cel interior cele care se elaborează în minte sau cele care ni le reprezentăm. La Beethoven auzul interior era foarte dezvoltat, fapt care a contribuit ca activitatea lui componistică să nu înceteze odată cu apariţia surzeniei, ci să se desfăşoare în condiţii creatoare tot atât de desăvârşite ca în trecut.