Descriere referat

| Referate mecanica_auto | Recomanda unui prieten | Trimite prin YM

Am ales această lucrare cu scopul didactic de a scoate în evidenţă importanţa bateriei de acumulatoare în sistemul electric al autovehiculelor.
Bateria de acumulatoare are rolul de a înmagazina energie electrică de la generatorul în funcţionare, în vederea redării acesteia când motorul stă şi la pornirea motorului, când generatorul nu funcţionează, precum şi în mers, când generatorul nu face faţă singur alimentării receptoarelor.
Având în vedere acest rol, de „rezervor” de energie electrică al acumulatorului, am înţeles că aprofundarea cunoştinţelor în acest sens este o necesitate pentru un bun profesionist.


Capitolul II

CONSTRUCŢIA ŞI CARACTERISTICILE
ACUMULATOARELOR AUTO
1. ACUMULATOARE CU PLUMB
Construcţia acumulatoarelor cu plumb.
Părţile componente ale acumulatoarelor cu plumb sunt:
 plăcile,
 separatoarele,
 monoblocul şi cutiile elementelor,
 piesele de legătură şi bornele electrolitului.
Plăcile acumulatoarelor folosite pe automobile sunt subţiri şi, cu grătarul des. Grătarul susţine masa activă şi conduce curentul electric, fiind făcut din plumb (Pb) cu 6—10% antimoniu (stibiu, Sb). Acest aliaj este rezistent din punct de vedere mecanic şi uşor de turnat, dur şi stabil la procesele electrochimice. Plăcile negative au masa activă mai rezistentă din punct de vedere electric, dar desimea grătarului plăcilor este totuşi importantă întrucât trebuie să permită trecerea curentului fără a se încălzi şi fără a opune o rezistenţă mare. Procentul mare de antimoniu, care se adaugă plumbului, favorizează corodarea plăcii pozitive şi autodescărcarea plăcii negative. Astfel, după 100 de zile de păstrare la temperatura de 25 °C, la plăcile cu 12% Sb, pierderea de capacitate este cu 30% mai mare decât la plăcile cu 6% Sb.
Masa activă se realizează din oxizi de plumb sau din praf de plumb care se oxidează în timpul măcinării, obţinându-se o calitate mai bună. Litarga gălbuie (PbO) se pune la placa negativă şi miniul de plumb roşiatic (Pbs04) la placa pozitivă. Se poate folosi şi peroxidul de plumb negru-maroniu (PbOa), sau trioxidul de plumb (PbaOa). Litarga se cimentează mai bine când se prepară masa activă, iar miniul de plumb preparat cu soluţie de acid sulfuric este mai consistent. Plăcile negative se îmbunătăţesc prin adăugare de substanţe organice la preparare (aditivi organici), cum este lignina, care împiedică formarea straturilor dăunătoare de sulfat de plumb, astfel că durata de funcţionare a bateriei de acumulare creşte. În acest caz comportarea la o descărcare rapidă (cum este cazul la pornire) este mai bună şi tensiunea scade mai puţin.
Masa activă are densitatea apropiată de aceea a grătarelor, fiind de 64-67 g/cm3 la plăcile pozitive şi 69-71 g/cm3 la cele negative. Formarea plăcilor constă dintr-un proces electrochimic de încărcare în băi cu soluţii de acid sulfuric, în care se obţine bioxid de plumb la plăcile pozitive şi plumb spongios (metalic) la plăcile negativeAm ales această lucrare cu scopul didactic de a scoate în evidenţă importanţa bateriei de acumulatoare în sistemul electric al autovehiculelor.
Bateria de acumulatoare are rolul de a înmagazina energie electrică de la generatorul în funcţionare, în vederea redării acesteia când motorul stă şi la pornirea motorului, când generatorul nu funcţionează, precum şi în mers, când generatorul nu face faţă singur alimentării receptoarelor.
Având în vedere acest rol, de „rezervor” de energie electrică al acumulatorului, am înţeles că aprofundarea cunoştinţelor în acest sens este o necesitate pentru un bun profesionist.


Capitolul II

CONSTRUCŢIA ŞI CARACTERISTICILE
ACUMULATOARELOR AUTO
1. ACUMULATOARE CU PLUMB
Construcţia acumulatoarelor cu plumb.
Părţile componente ale acumulatoarelor cu plumb sunt:
 plăcile,
 separatoarele,
 monoblocul şi cutiile elementelor,
 piesele de legătură şi bornele electrolitului.
Plăcile acumulatoarelor folosite pe automobile sunt subţiri şi, cu grătarul des. Grătarul susţine masa activă şi conduce curentul electric, fiind făcut din plumb (Pb) cu 6—10% antimoniu (stibiu, Sb). Acest aliaj este rezistent din punct de vedere mecanic şi uşor de turnat, dur şi stabil la procesele electrochimice. Plăcile negative au masa activă mai rezistentă din punct de vedere electric, dar desimea grătarului plăcilor este totuşi importantă întrucât trebuie să permită trecerea curentului fără a se încălzi şi fără a opune o rezistenţă mare. Procentul mare de antimoniu, care se adaugă plumbului, favorizează corodarea plăcii pozitive şi autodescărcarea plăcii negative. Astfel, după 100 de zile de păstrare la temperatura de 25 °C, la plăcile cu 12% Sb, pierderea de capacitate este cu 30% mai mare decât la plăcile cu 6% Sb.
Masa activă se realizează din oxizi de plumb sau din praf de plumb care se oxidează în timpul măcinării, obţinându-se o calitate mai bună. Litarga gălbuie (PbO) se pune la placa negativă şi miniul de plumb roşiatic (Pbs04) la placa pozitivă. Se poate folosi şi peroxidul de plumb negru-maroniu (PbOa), sau trioxidul de plumb (PbaOa). Litarga se cimentează mai bine când se prepară masa activă, iar miniul de plumb preparat cu soluţie de acid sulfuric este mai consistent. Plăcile negative se îmbunătăţesc prin adăugare de substanţe organice la preparare (aditivi organici), cum este lignina, care împiedică formarea straturilor dăunătoare de sulfat de plumb, astfel că durata de funcţionare a bateriei de acumulare creşte. În acest caz comportarea la o descărcare rapidă (cum este cazul la pornire) este mai bună şi tensiunea scade mai puţin.
Masa activă are densitatea apropiată de aceea a grătarelor, fiind de 64-67 g/cm3 la plăcile pozitive şi 69-71 g/cm3 la cele negative. Formarea plăcilor constă dintr-un proces electrochimic de încărcare în băi cu soluţii de acid sulfuric, în care se obţine bioxid de plumb la plăcile pozitive şi plumb spongios (metalic) la plăcile negative