Descriere referat

| Referate mass | Recomanda unui prieten | Trimite prin YM

Comunicarea mediatică – date generale Se pot distinge două mari forme de cumunicare umană : comunicarea directă şi comunicarea mediatizată . Primei categorii ii corespund toate situaţiile de comunicare în care exista prezenţa, în acelaşi spatiu fizic, a doi sau mai multi indivizi . Celei de-a doua categorii îi corespund toate formele de comunicare ce se sprijină pe un suport tehnic având acces la un destinatar individual (scrisoare ,telefon) sau colectiv (afiş publicitar , fluturaşe publicitare ) . Comunicarea mediatică modernă răspunde iniţial unei exigenţe politice : organizarea unui “spatiu public” pentru discutii de interes general si privat. Această vocaţie ideală se loveşte, totuşi, foarte repede de o logică economică ce tinde să o repună in cauză . De aici se naste o contradictie care explica atitudinile si discursurile violent antagonice suscitate ,de la aparitia sa , de aceasta forma de comunicare sociala . Chiar in centrul vietii publice a societatii democratice , inca impiedicata sau reprimata in anumite contexte politice , activitatea mediatica nu ia nastere decat destul de recent in istoria noastra . Precedata de ziare ocazionale (“fituici” , mici scrieri defaimatoare ,afisiere ) , o prima presa ce apare in mod regulat ia nastere in Olanda in secolul al XVII-lea ( Niiuwe Tydinghen, Stiri recente , 1605 ) , apoi in principalele tari europene . Primul cotidian vede lumina zilei in Anglia ( Daily Current , 1702 ) in secolul al XVIII-lea . Secolul Luminilor este cadrul unei dificile lupte pentru recunoasterea libertatii presei. Aceasta progreseaza in Marea Britanie in respectiva perioada ( abolirea autorizatiei prealabile , Licensing Act, in 1695, apoi proclamarea unui Libel Act in 1792). In Franta ea este amenintata de-a lungul intregului secol XIX de un regim de cenzura , apoi de avertisment in vremea celui de-al doilea Imperiu. Ea nu va fi pe deplin consacrata decat la sfarsitul secolului al XIX-lea , odata cu legea din 29 iulie 1881. Impunandu-se cu greu in fata puterilor care incearca sa o interzica , sa o controleze sau sa o corupa , comunicarea mediatica este deci , in inspiratia sa fondatoare ,fructul si manifestarea unei libertati fundamentale : aceea de a gandi si de a se exprima liber . In ciuda unei dezvoltari care infirma in parte aceste presupuneri , rolul mediilor constituie obiectul , incepand din secolul al XVIII-lea ,unui ansamblu de discursuri , funciar “optimiste “ , care exalta binefacerile . Vazuta ,dupa expresia lui Alexis de Tocqueville , ca “instrument democratic al libertatii “ , presa scrisa continua sa fie perceputa (cel putin pentru anumite componente ale sale ) drept un instrument esential de expunere si de libera discutie a ideilor . In secolul XX , radioul (1920 ) si apoi televiziunea (1945) sunt infiintate ,acestea fiind investite cu aceleasi sperante . In numele impactului lor de masa ,alte puteri, la fel de favorabile binelui public , le sunt imprumutate in funtie de perioade si de contexte : democratizarea culturii, largirea dezbaterii publice , mai recent repararea diferitelor forme de disfunctionalitati sociale . Aceasta privire pozitiva se vede foarte curand temperata de luari de pozitii foarte critice in privinta noului tip de imprimat .Procesul incepe inca din secolul al XVII –lea sub pana anumitor scriitori , ca La Fontaine care considera ca “orice factor de ziare plateste tribute Vicleanului” . El se intensifica in secolul XIX , cand mercantilismul patronilor presei este din ce in ce mai denuntat, ca si iresponsabilitatea ziaristilor , pentru care , ascultandu-l pe Honore de Balzac , “ tot ce este probabil este si adevarat “ . Inflenţa mass-media (efectele) Efect înseamnă „toate modificările la nivel individual sau social pe care le produc mass-media prin tipul lor de mesaje” (Maletzke). Toate eforturile unui creator de imagine se concentreaza asupra efectelor pe care acesta incearca sa le produca in procesul de comunicare. Evident, este vorba despre “urmarile voite” la receptarea mesajului, despre efectul comunicarii. Exista insa un singur efect? Evident ca nu. Unele efecte sunt legate in special de capacitatile fizice ale unui consumator de media. In alte situatii este vorba de timpul in care un anumit efect persista. Intr-o varianta mai larg acceptata, efectul comunicarii cuprinde ansamblul de procese si de consecinte pe care le presupune receptarea mesajelor, procese si consecinte care nu pot fi atribuite decat actului de comunicare. Printre caracteristicile efectului enumeram : persoana asupra careia se exercita efectul (tinta); natura efectului; durata efectului si nu in ultimul rand intentionalitatea efectului. Cercetarile privind efectele mass-media pot urmari persoanele care suporta efectul (studii statistice). Efectele pot fi urmarite la nivel individual, la nivel de grup sau la nivelul intregii societati . Alte studii referitoare la efectele comunicarii se refera la natura acestora: daca mesajul a fost receptionat sau daca nu, daca efectul a fost de natura cognitiva sau de ordin comportamental, care a fost intervalul de timp care a trecut intre emisia mesajului si momentul in care se poate inregistra un anumit efect. Au fost relevate trei tipuri de efecte: efecte pe termen scurt (pana la 6 zile),efecte pe termen mediu (7-30 de zile), efecte pe termen lung (peste o luna). Mesajul are unele efecte pe care emitentul nu le-a prevazut sau nu le-a dorit. Alaturi de efectele intentionale exista si efecte nonintentionale. Cercetarea privind receptarea mesajelor se imparte in doua directii: a) cercetarea actiunii mediatice, b) cercetarea publicului receptor. Prima categorie priveste in special raza de actiune mediatica, adica ce procent din totalul publicului reprezinta grupul vizat de un anumit mesaj. Cercetarea razei de actiune mediatica ofera informatii decisive pentru sectorul publicitar, indicand solutii adecvate unei campanii publicitare. Studiile de acest tip incearca sa gaseasca raspunsuri la urmatoarele intrebari: cine sunt cititorii unui ziar? Care sunt interesele lor specifice? Cum apreciaza ei calitatea articolelor? Aceste studii sunt importante pentru ca ziarele si revistele vand spatii publicitare si clientul agentiei de publicitate vrea sa stie unde este mai bine sa difuzeze reclama pentru produsele sale. Cercetarile statistice au evidentiat doi parametri: a) eficacitatea medie a publicatiei, care se refera la numarul de persoane care declara ca au cumparat si citit, intr-un interval de timp, unul sau mai multe numere ale publicatiei studiate, b) eficacitatea medie momentana, care se bazeaza pe numarul mediu de cititori care au citit un anumit numar al publicatiei. Acest parametru tine cont de faptul ca un ziar este citit nu doar de cumparatorul sau, ci si de familie, colegi, apropiati. Eficacitatea mediatica este diferita de tirajul unei publicatii. Eficacitatea mediatica se stabileste in functie de numarul real de cititori ai unui ziar, dar si de potentialul economic al acestora. Eficacitatea mediatica determina stabilirea preturilor de publicitate. Pe dumneavoastra, in calitate de client al unei agentii de publicitate, nu va intereseaza numarul de exemplare publicate, ci numarul real de cititori si posibilitatile economice ale acestora de a cumpara produsul caruia ii faceti reclama . Eficacitatea mediatica este studiata nu numai pentru presa, ci si pentru radio si televiziune. In aceste studii se urmaresc doi indicatori: a) densitatea publicului, b) evaluarea publica. Densitatea publicului este data de numarul de persoane in varsta de peste 6 ani care au receptat acasa o anume emisiune de televiziune. Evaluarea publica reprezinta nota (de la 1 la 10) acordata de public unei emisiuni, conform criteriilor proprii. Dumneavoastra doriti sa obtineti efecte maxime in cazul unui anumit eveniment pe care il organizati. Pentru aceasta trebuie sa aflati care sunt factorii care influenteaza actiunea mediatica asupra publicului. 1) Atentia selectiva si comunicarea in doua trepte In studiile facute in 1948 privind alegerile din Ohio, SUA, cercetatorii Lazarsfeld, Berelson si Gaudet au evidentiat faptul ca receptarea emisiunilor politice depinde de orientarea sau predispozitia alegatorilor. Oamenii selecteaza, de cele mai multe ori la nivelul subconstientului, acele mesaje care le confirma orientarea politica sau, altfel spus, oamenii prefera sa auda ceea ce le place. Lazarsfeld, Berelson si Gaudet au aratat ca oamenii selecteaza acele mesaje care le confirma orientarea politica. In cazul mesajelor publicitare comerciale, atragerea potentialilor clienti se face dupa alte criterii. In acest caz, trebuie foarte bine stabilite care sunt orientarile publicului, si apoi mesajele trebuie adaptate acestor asteptari. Studiile ulterioare, dupa cele facute de Lazarsfeld, Berelson si Gaudet, au demonstarat ca exista totusi doua tipuri de selectivitate: selectivitatea de facto si selectivitatea motivata. Doar selectivitatea de facto ilustreaza tendinta publicului de a selecta informatia conform predispozitiilor. Selectivitatea motivata este o selectie constienta bazata pe niste criterii proprii, suficient de bine orientate.