| Referate medicina | Recomanda unui prieten

Preparaţiile sub fomră de şanţ sunt posibilităţi terrapeutice în cariile aproximale pe dinţii laterali. Ele se încadrează în obturaţiile fizionomice pentru clasa a II-a. Utilizarea răşinilor compozite la dinţii posteriori a crescut ca o consecinţă a dorinţei pacienţilor de a avea obturaţii fizinomice, reacţiilor de respingere a amalgamului şi datorită atitudinii profilactice moderne şi sănătăţii orale îmbunătăţite, în special la pacienţii tineri.
Indicaţii:
1. generale: pentru cavităţiile de clasa a II-a, în speciali la tineri, pacienţi motivaţi din punct de vedere profilactic, cei cu risc cariogen scăzut şi care îşi menţin un standard ridicat al sănătăţii orale.
2. locale:
• mai mult pe premolari decât pe molari privind extensia procesului carios: sunt mai bune în managementul leziunilor mai mici decât mari, când forţele ocluzale lipsesc sau sunt limitate;
• mai frecvent pentru cavităţile de clasa I decât pentru cele de clasa a II-a.
Sunt indicate şi la pacienţi care s-au dovedit în antecedentele lor a fi alergici la mercur.
În comparaţie cu amalgamul, tehnica de plasare este sensibilă, rigidă şi de durată.
Răşinile plastice necesită ca matricea să fie foarte bine conturată şi obligatoriu asociată cu o pană pentru a obţine un punct de contact acceptabil.
Când marginile gingivale ale cavităţii sunt localizate în cement sau dentină sau în amândoua, compozitul ferm ancorat la smalţul celorlalte margini are tendinţa să se contracte la prag cu apariţia unor „goluri” la acest nivel.

Contraindicaţii:
Dacă aceste leziuni carioase beneficiază în general de indicaţiile amintite pentru materialele fizionomice, rămân câteva contraindicaţii care, dacă nu sunt respectate vor duce la eşecul acestor restaurări:
• imposibilitatea izolării corecte şi perfecte – sunt zone profunde, subgingivale situate în cement, greu de izolat, preparat şi restaurat.

Prepararea cavităţii. Principii generale
Prepararea cavităţii se face după curăţirea mecanică a dintelui, alegerea culorii, izolarea câmpului operator şi plasarea penelor intermediare în regiunea proximală gingivală ce ajută la separarea dinţilor pentru a compensa:
• grosimea benzii, contribuind la realizarea unui punct de contact optim;
• absenţa presiunii pe matrice în timpul plasării compozitului, în comparaţie cu presiunea în timpul condensării amalgamului.
Prezenţa penei în timpul preparării cavităţii este, de asemenea, un ghid pentru a preveni supraextensia planşeului gingival.
Atunci când leziunea carioasă este primară şi beneficiază de indicaţiile amintite pentru restaurarea cu compozite vom apela la o preparaţie convenţională bizotată. Prezenţa bizoului asigură:
• o suprafaţă mai mare de adeziune permiţând o condiţionare a capetelor prismelor, crescând retenţia;
• reduce percolarea;