Descriere referat

| Referate geografie-economica | Recomanda unui prieten | Trimite prin YM

Staţiunea Lacu Roşu, componentă a oraşului Gheorgheni, este situată pe Valea Bicazului, între Lacu Roşu şi Cheile Bicazului. Urmărind configuraţia terenului, staţiunea este dispusă într-un amfiteatru, de la 980 m la 1000 –1100 m altitudine, pe versanţii Munţilor Suhardul Mare (1504 m) şi Suhardul Mic (1362 m) către N-NV şi Muntele Ghilcoş (1407 m) spre SE, unităţi montane aparţinătoare Masivului Hăşmaş. Între aceste limite staţiunea aparţine judeţului Harghita, dar, prin câteva vile şi case particulare, aceasta se prelungeşte şi în Cheile Bicazului, pe teritoriul judeţului Neamţ.

2. Accesibilitate

Prin poziţia sa, staţiunea are un acces rutier, dar, legătura cu ariile limitrofe sau cu restul ţării, se poate realiza şi feroviar prin oraşul Gheorgheni. Legăturile aeriene sunt mai îndepărtate (aeroporturile de la Târgu – Mureş, 144 km şi Bacău 115 km).
2.1. Accesul rutier
• • E 60, Episcopia Bihor – Oradea – Târgu Mureş – Braşov - Bucureşti – Constanţa; din Braşov – DN 11 şi DN 12 Sf. Gheorghe – Miercurea Ciuc – Gheorgheni (158 km) şi de aici pe:
  DN 12C, Gheorgheni – Lacu Roşu (26 km) – Bicaz
  E 85, Siret – Suceava – Bacău – Bucureşti – Giurgiu;
  de la Bacău, prin:
  DN 15, Bacău – Piatra Neamţ – Bicaz (86 km)
  şi, în final:
  DN 12 C, Bicaz – Lacu Roşu (29 km) – Gheorgheni
2.2. Accesul feroviar
• • Magistrala feroviară Bucureşti – Braşov – Miercurea Ciuc – Gheorgheni – Deda – Baia Mare; de la staţia Gheorgheni (316 km) pe ruta rutieră (DN 12 C) la Lacu Roşu;
• • Magistrala Bucureşti – Bacău – Suceava –Vadu Siret; de la Bacău prin Piatra Neamţ – Bicaz (86 km), de unde, pe DN 12 C la Lacu Roşu
3. Cadrul natural

3.1. Relieful

Aria montană limitrofă staţiunii Lacu Roşu aparţine Munţilor Hăşmaş (vf. Hăşmaşul Mare, 1792 m), alcătuiţi din mai multe unităţi montane ca Munţii Suhard (1504 m vf. Suhardul Mare), Munţii Bardoş (1273 m) la nord şi nord-vest de staţiune, Munţii Ghilcoş (1407 m) şi Munţii Surduc (1432 m) în partea de sud şi sud-est.
Munţii par ca nişte platouri etajate acoperite cu păduri de molid în alternanţă cu întinse poieni, la 1000 – 1300 m altitudine, de unde se deschid largi panorame spre valea Bicazului cu staţiunea şi cheile sale ca şi către munţii limitrofi.
Dar apare şi un relief accidentat, cu abrupturi, creste şi vârfuri semeţe, care domină împrejurimile montane împădurite sau cu poieni şi oferă puncte de belvedere de mare perspectivă.
Rocile calcaroase, conglomeratice şi gresoase se impun în peisaj prin forme de relief de un mare pitoresc, ca abrupturi, creste, stânci izolate, mase de grohotiş, peşteri cu dimensiuni reduse dar, mai ales, chei, defilee şi cascade spectaculoase (Cheile Bicazului, Bicăjelului, Cupaşului, Lapoşului etc.). Aceste forme carstice, constituie atracţiile turistice majore ale zonei, cu adresabilitate tuturor categoriilor de turişti, şi, în special, montaniarzilor şi alpiniştilor.
Unele pante montane, cu expoziţii estice sau nord-estice au configuraţii topografice şi declivităţi favorabile amenajării de pârtii de schi alpin (Munţii Suhard, Pângăraţi, Ghilcoş) iar local, se pot realiza şi pârtii de schi fond (Poiana Vărăriilor - Bicăjelul de Sus – Trei Fântâni).

3.2. Reţeua hidrografică

Apele ariei montane limitrofe staţiunii Lacu Roşu sunt tributare râului Bicaz, aşa cum sunt pâraiele Oii, Roşu şi Suhard, care se varsă în Lacu Roşu sau Cupaş, Lapoş, Bardoş, Şugău, pe malul stâng şi Bicăjel pe dreapta Bicazului.
Sunt pâraie repezi, cu debit mare, dar şi cu aluviuni bogate datorită defrişărilor masive, au văi pitoreşti cu numeroase rupturi de pantă şi mici cascade dar şi sectoare de chei şi mici canioane (Lapoş, Cupaş, Bardoş, Şugău, Bicăjel).
De mare atracţie turistică este Lacu Roşu, singurul lac natural permanent din ţară, monument al naturii, prin formare, fizionomie, peisajul cioatelor de molid care se ridică din luciul apei, fauna şi vegetaţia specifică. Format în anul 1837 (după unii autori, 1838) prin prăbuşirea unui pinten montan din Muntele Ghilcoş şi bararea râului Bicaz, lacul, de forma literei “L”, s-a extins, iniţial, pe cele trei pâraie afluente: Pârâul Oii, Pârâul Roşu, Pârâul Licaş şi PârâulSuhard. Din cauza colmatării, legătura cu primele două pâraie s-a întrerupt, pe acestea amenajându-se lacuri de baraj pentru a se evita aportul de aluviuni în Lacu Roşu.