| Referate geografie | Bac 2008 geografie| Recomanda unui prieten

Ţinuturile din nord-vestul Franţei- Alsacia şi Lorena-
poartă amprenta unui peisaj comun: păduri dese şi întinse ce acoperă un relief puţin accidentat, dar masiv, văi cu ape abundente, podgorii ce sclipesc în lumina soarelui şi mai ales vestigiile unui ev mediu pe care le întâlneşti aproape în fiecare localitate.

Dacă Lorena a luat naştere în 843, în urma destrămării imperiului lui Carol cel Mare(partea centrală a acestuia aparţinând Lotharingienilor), Alsacia s-a constituit în partea estică a acestuia, la contactul dintre lumea francilor şi cea a germanilor.
Mulţimea şi diversitatea atracţiilor pe care le oferă peisajul alsacian ne fac să abordăm cu greu un anume traseu, care să întrunească asentimentul tuturor celor ce vor dori, ca şi noi, să cunoască această minunată lume.De aceea, acum, spre deosebire de incursiunea pe care am făcut-o pe „Drumul vinului” vom iscodi, în cele ce urmează, câteva dintre peisajele specifice alsaciene.
Lumea Vosgilor
Culmile Vosgilor se întind paralel cu valea Rhinului pe mai bine de 170 de kilometri, de la sud, unde sunt izvoarele Moselei şi ale Saonului, până la Valea Lauter, în nord, dincolo de care se află Culmile Pfalzerwald din Germania. Aceşti munţi vechi, de vârstă hercinică, sunt alcatuiţi în sud din roci mai dure( granite şi porfire), ceea ce le conferă o înălţime mai mare: Grand Belton are 1424 m, iar în nord, renumita gresie roşie de Vosgi, mai puţin rezistentă la eroziune, ce formează culmi uşor netezite, joase: Dannon – 1009 m, Zorm – 608 m, Windstein – 356 m. Acoperiţi de o pădure masivă de fag în amestec cu brazi, la peste 400 m altitudine, şi pini, mai sus de 700m altitudine, acest ţinut formează Parcul Natural al Vosgilor de Nord. Printre atracţiile acestui parc, numeroase lacuri, dintre care Gerardmer este cel mai întins(115 ha), iar Lacul Alb – cel mai adânc(72m), oferă călătorului un peisaj reconfortant. Am traversat pădurea vosgiană, plecând de la Haguenau spre Bitche, pe un drum regional de o calitate excepţională. Impresia unui „tunel verde”, pe care o ai mai bine de 20 km, începând de la Gudershoffen spre nord-vest, mi-a rămas pentru totdeauna în memorie. Din loc în loc, luminişuri cu ierburi abundente, izvoare minerale( la Niederbronn les Bains apa minerală Cedric), castele şi cetăţi semeţe(Wintersberg, Wasenbourg, Falkenstein, Waldeck) sau stânci pitoreşti, cu forme ciudate( Ramstein, Stâncile celor 12 apostoli, cunoscute sub acest nume încă di evul mediu – o asemănare cu relieful ciudat din Călimanii noştri, numit tot aşa în secolul nostru).
Tradiţii şi folclor
Alsacia este cunoscută din cele mai vechi timpuri prin puzderia de mici aşezări pitoreşti, fiecare cu fizionomia sa aparte: mai extinse şi primitoare în Câmpia Alsaciei, strălucind în albeaţa curată şi înflorite, în regiunea colinară sau de munţi scunzi. Şi într-un caz şi în celălalt, casele sunt cochete, cu acoperişuri mari, înalte, acoperite cu ţiglă de culoare brună. Din loc în loc, ruinele unor castele seniorale sau cetăţi puternic fortificate, dar mai ales frumoase biserici masive masive, neaşteptate printre casele modeste, dau originalitate aşezărilor.