| Referate geografie | Bac 2008 geografie| Recomanda unui prieten

Amazonul mai este numit şi Amazonas fiind cel mai mare râu al Terrei prin cele trei coordonate de bază: lungime, suprafaţa bazinului şi debit de apă scurs.
Lungime:7025 km
Suprafaţa bazinului:7 milioane km²
Situat: America de Sud-Brazilia, Columbia, Ecuador, Peru, Bolivia.
Străbate de la vest la est aproape întregul continent sud-american, în porţiunea lui cea mai lată, aproximativ de-a lungul paralelei de 4° latitudine sudică. Izvorăşte prin afluentul său Ucayali şi respectiv Apurimaç, din Anzii Peruvieni, Cordiliera de Chila, masivul nevada Mismi dintr-un lac situat la 5250 m. altitudine numit Intyre.
Amazonul propriu-zis începe de la confluenţa celor doi mari afluenţi Ucayali şi Marãnon, care se unesc la Nauta, aproape de localitatea Iquitos; până la unirea cu cel mai mare afluent de pe stânga- Rio Negro, care se produce la Manaus, Amazonul se numeşte Solimões.
În limitele bazinului intră versanţii estici ai Anzilor, o parte din Podişul Guianei, partea nordică şi centrală a Podişului Braziliei şi Amazonia, cea mai mare câmpie din lume. Cea mai mare parte a cursului se desfăşoară între Ecuator şi 5° latitudine sudică, cu consecinţe foarte importante în clima regiunii şi pentru regimul de scurgere a fluviului. Cursul superior, reprezentat prin Ucayali şi Maranon, se înscrie în regiunea muntoasă, andină cu văi înguste, îndeosebi a Manonului care curge paralel cu ţărmul Pacificului pe o vale de natură tectonică,cu pante mari care conferă râurilor viteze de scurgere mari în comparaţie cu cele din Câmpia Amazoniei. Amazonia care are o lungime de la vest la est de 4380 km, cu pantă extrem de mică ( la vest160m alt. şi la est 0 m.) este o zonă în care s-a acumulat un volum enorm de sedimente ( cca. 4000 m grosime).
Râurile afluente la ieşirea din podişurile vecine formează numeroase cascade şi repezişuri.
Forma bazinului se poate asemăna cu o frunză în care nervura principală (Amazonul) colectează mulţi afluenţi. Din partea de sud vin Jur, Purus; Madeira, Tapajós, Xingu şi Tocantins. Din partea de nord vin Napo, Iça-Putumayo, Japurá şi Rio Negro.
Se estimează că Amazonul culege 11000 de afluenţi importanţi dintre care 20 au peste 1500 km lungime.
Lăţimea apelor Amazonului prpopriu-zis are 2 km la Iquitos şi 5 km către Manaus iar adâncimea apei este între 20 şi 50 m.
În sectorul inferior, către Oceanul Atlantic, la circa 400 km după confluenţa cu Xingu, râul se împarte în mai multe braţe, separând insula care se constituie într-o deltă de un tip aparte (cea mai mare din lume, de circa 100 000 km²). Această deltă este limitată la nord-vest de braţul principal, Amazonul propriu-zis, iar la sud-est de braţul Para în care se varsă apele râului Tocantins. Cea mai importantă insulă din această deltă este Marajo fiind cea mai mare.
Lăţimea albiei variază între 15 şi 20 m dar suficientă pentru navigaţia vaselor de tonaj maritim.
Situat în zona ecuatorială , cu afluenţi în ambele emisfere regimul de scurgere este uniform tot timpul anului. În timpul verii boreale aduc ape bogate râurile de pe partea stângă, iar în vara australă cele de pe partea dreaptă. Totuşi, datorită numărului mare de afluenţi din emisfera australă, în august-septembrie, când râurile de aici au apă puţină, se înregistrează ape scăzute pe Amazon. Sunt şi situaţii, cu totul excepţionale, când apele mari din cele două emisfere se suprapun producând inundaţii catastrofale.
Potrivit valori debitului mediu, Amazonul ar deţine 17-19% din scurgerea medie a râurilor Terrei.
Un fenomen cu totul deosebit care se produce pe Amazon, numit de localnici pororoca este efectul fluxului marin care pătrunde în sus pe fluviu
provocând valuri puternice care ajung uneori până la Santarem, la 1000 km în interior. În estuarul larg de peste 200 km şi lung de350 km pororoca are efecte distrugătoare asupra ţărmului, îngreunează navigaţia spre ocean şi chiar descărcarea apelor.